Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie de lucrari orchestrale din muzica lui Wagner si cu o brosura despre compozitor.

Al patrulea titlu din colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul le-o aduce cititorilor in fiecare vineri, la doar 7,9 lei, contine lucrari pentru orchestra: „Idila lui Siegfried", alaturi de fragmente din „Valkiria", „Rienzi", „Olandezul zburator", „Lohengrin" si „Tannhäuser" de Wagner. Inregistrarile dateaza din octombrie 1993 si au fost realizate la Biserica Saint Augustin din Londra, de catre Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta maestrului Vernon Handley.

Wagner era si poet, si teoretician. Talentul i-a fost confirmat prin recunoasterea numelui sau ca apartinind literaturii germane, dar si teoriei si esteticii muzicale. Opera lui s-a evidentiat inca din timpul scolii, cind Wagner a demonstrat o pasiune consecventa pentru studiul antichitatii, dar si pentru teatrul shakespearian. Cele 12 volume de scrieri teoretice au fost reunite sub numele de „Scrieri si poeme". Ele cuprind lucrari care arata drumul pe care, dupa opinia muzicianului, trebuie sa mearga muzica postbeethoveniana. Dintre acestea, cele mai importante sint „Arta si revolutia" (1849), „Opera de arta a viitorului", „Statul si religia (1850), „Opera si drama" (1851), „Muzica viitorului" (1852) si „Despre folosirea muzicii in drama" (1872). Scrierile sale cele mai aprig contestate au fost cele vadit discriminatorii, de pilda „Evreii in muzica" (1851).

Opera literara wagneriana se completeaza cu libretele scrise chiar de compozitor pentru operele sale: „Olandezul zburator", „Tannhäuser", „Lohengrin", „Aurul Rinului", „Parsifal", epopeea muzicala „Inelul Nibelungilor", „Tristan si Isolda" si „Maestrii cintareti din Nürnberg". Wagner credea ca muzica simfonica postbeethoveniana nu mai are nici o perspectiva si ca drama muzicala este singurul gen muzical ce poate fi practicat pe viitor. Sursa acesteia de inspiratie, era de parere muzicianul, se afla in mitologie si in legendele si basmele populare. Pentru punerea in scena a acestor drame muzicale, Wagner credea ca e necesara o totala reconsiderare a spectacolului de opera, in toate componentele lui.

Libretul trebuia sa fie scris de cei mai buni scriitori ai tarii, de preferabil poeti-compozitori, iar muzica trebuia sa fie o declamatie cintata si sa urmareasca accentele vorbirii, pentru ca spectatorii sa se poata concentra asupra mesajului si asupra actiunii. In acest fel apare melodia infinita, o succesiune de motive special create pentru a desemna si a simboliza locuri, obiecte, sentimente, personaje, realizindu-se astfel unitatea operei.

Capodopera sa literara si muzicala, „Inelul Nibelungilor", nu este doar o poveste despre zei, pitici si oameni, ci cuprinde reflectii despre conditia umana in toate aspectele ei. Opera sa a fost considerata de-a lungul timpului profetica, fascista, socialista, atac la adresa industrializarii masive a Europei, dar, dincolo de toate, atit contemporanii, cit si generatiile viitoare au apreciat grandoarea lucrarii si geniul autorului.

Ce compozitori se considerau gemeni din punct de vedere muzical aflati pe www.cotidianul.ro/select