DOCUMENT
Cateva fragmente din interviul acordat Jurnalului National, in noiembrie 2006. Patriarhul era fericit ca in causul sufletului romanesc credinta in Dumnezeu a ramas neatinsa, impotriva tuturor vicisitudinilor.


Jurnalul National: Cand a trait Biserica cel mai greu moment, din cele trei regimuri pe care le-ati trait si dumneavoastra? Cand a fost cel mai greu si cand a fost cel mai bine, sa zicem.Prea Fericitul Parinte Teoctist: Niciodata nu trebuie sa cauti vremurile cele mai bune. Biserica Ortodoxa, prin invatatura ei, fidela Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos si Sfintilor Parinti, are de luptat intotdeauna, asa cum si noi avem de luptata€¦


Credeti ca romanii sunt mai credinciosi acum, cand este libertate? Nu as putea sa spun, pentru ca eu personal am fost inconjurat de ei toata viata mea, de la manastire si pana am ajuns ierarh, ca si duminica trecuta, cand am sfintit noua manastire inchinata Duminicii Sfintilor Romani.


Pilda credinciosilorCum va explicati numarul mare de credinciosi care participa la sarbatorile mari religioase si la scoaterea Moastelor, cum a fost la ultimele pelerinaje, adevarate manifestari populare de credinta. Eu nu imi explic, dragul meu, eu le urmez pilda. Traiesc impreuna cu ei comuniunea de credinta, de dragoste si de adevar, ceea ce ne face suflete vii si oameni liberi.


De ce credeti ca numarul lor este din ce in ce mai mare? Imi aduc aminte ca in decembrie 1989, in interviul pe care l-am acordat in Romania libera, mi-au fost puse 14 intrebari si am raspuns la toate, desi au fost publicate numai trei. Una dintre intrebari a fost cum ati pregatit dumneavoastra, Biserica, Revolutia? Ce poti raspunde la o asemenea intrebare? Cu toate acestea, am raspuns: prin faptul ca nici o biserica n-a ramas inchisa in acesti 50 de ani si preotul a slujit si a strigat din fata sfintelor usi: Sus sa avem inimile! Indemnul acesta nu se auzea nicaieri in alta parte, ci numai in biserica. Apoi sarbatorile bisericesti si hramurile de la manastiri erau momente de aleasa traire duhovniceasca, subliniind legatura cu Dumnezeu, care exista in firea omului. Omul cel mai potrivnic credintei, prin potrivnicia lui, scoate contrariul. Astazi, vedem pe micul ecran formatori de opinie, seniori ai moralitatii, reprezentanti ai elitei gandirii romanesti, dintre care unii faceau parte din Comitetul Central. Unul dintre ei, de exemplu, interzicea in Romania libera aparitia in ferpare a cuvantului biserica, spunand ca funeraliile cutaruia, tovarasului cutaruia, se vor desfasura in strada cutare, numarul cutare, nu la biserica. El interzicea folosirea termenilor bisericesti consacrati si m-am bucurat cand l-am auzit spunand ca ii este foarte greu sa creada, dar isi da seama de valoarea credintei. O declaratie formidabila! (a€¦)


Secol zbuciumatStiti ce vroiam sa va intreb, Parinte Patriarh? In ce masura credeti ca in secolul acesta in care traim, destul de zbuciumat, mai ales tinerii, vorbesc de Romania, dar si in general, credinta mai are importanta pe care a avut-o odata? In ce masura tot amestecul acesta de lume tehnologizata, lume avansata, daca vreti, amestecul de educatie in sensul foarte deschis al lumii in care traim, in ce masura credinta se poate impaca cu evul acesta, in ceea ce priveste oamenii, pentru ca acolo este credinta. Traim intr-o lume a globalizarii, in lumea aceasta a globalizarii, credinta isi are locul ei, mai mare, mai mic, mai important.Nu exista nici un sistem de gandire din lume, nici un sistem de organizare sociala care sa fie opac, unde sa nu patrunda ideea divina, nu poate exista. Asadar, Biserica, cu valorile ei, cu doctrina ei, cu principiile enuntate in Sf. Evanghelie de Mantuitorul Iisus Hristos, se acomodeaza si da roade in orice fel de situatie. Desigur ca este de datoria Bisericii sa lupte pentru aceasta.


Bine, dar aici este vorba de mai mult decat un regim. Va dau exemplul unui tanar care sta toata ziua in fata calculatorului, un tanar care foloseste i-pod-ul, are tot timpul casti pe cap, un om care traieste intr-o lume mai mult informatizata, traieste, cumva, mai mult in viitor sau mai mult intr-o lume pe care si-o creeaza singur decat intr-o lume a realului imediat. In ce masura oamenii de genul acesta, care sunt oameni ai viitorului, pe tinerii acestia putem sa-i vedem in biserica?Stiti dumneavoastra, daca ati deschide cartile de istorie, nu numai sfinte, cartile de istorie, din trecutul omenirii, cati oameni sfinti care au fost in viata lor mari invatati, mari oameni de stiinta si tineri mai ales, care au sfarsit prin a crede in Dumnezeu. Acum, in legatura cu cei la care v-ati referit, imi permit sa va spun ca ii cunosc pe multi dintre ei, care par, la prima vedere, izolati, pasionati de informatica, matematica, mecanica etc., dar care sunt extraordinar de patrunsi de credinta in Dumnezeu. Aici este taina vietii noastre, a vietii intregii omeniri, ea este compusa din umbre si din lumini. Nu se poate fara credinta in Dumnezeu. Toate sunt create de Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu este prezent pretutindeni.


Credinta tinerilorMerg tinerii la biserica in Romania?Nu i-ati vazut? In biserici sunt multi tineri. Daca ati fi vazut sirurile de credinciosi care au venerat Moastele Cuvioasei Parascheva si ale Sfantului Dimitrie cel Nou, ati fi remarcat numerosi tineri. La fel, m-am bucurat cand am vazut numerosi tineri la sfintirea bisericii manastirii cu hramul "Duminica Sfintilor Romani". In lumea sfintilor gasim numerosi tineri care raman pilde pentru noi.


Ce credeti ca tine Biserica pe locul intai in toate clasamentele, topurile, sondajele increderii?Acesti credinciosi care ne inconjoara permanent, cu sinceritatea lor si cu inima lor curata, isi declara propria lor credinta, pentru ca nu-i obliga nimeni sa declare acest lucru, dupa cum nici cei care inregistreaza datele acestea nu cred ca sunt obligati sa treaca Biserica pe primul loc, daca rezultatele cercetarii nu ar corespunde adevarului.


Dumneavoastra aveti calculator, folositi calculatorul? Desigur, imi este de folos in munca de birou.


Intrati pe internet? Da, sigur, lucram. Da, si avem corespondenta foarte interesanta.


Primiti e-mail-uri?Da, dar la aceasta intrebare pot raspunde mai bine colaboratorii mei.


BucurieCredeti ca integrarea europeana va slabi credinta noastra, secularizarea de acolo va veni si peste noi, este aceasta un model de viata spirituala?Romanii nostri, ierarhii nostri din Germania, din Spania, din Portugalia, din Italia si romanii nostri care s-au dus acolo fac biserici si au devenit atat de apreciati in societatile de acolo, incat sunt admirati. Primavara aceasta am pus piatra de temelie a noii biserici romanesti din Berlin si am sfintit Catedrala Mitropoliei Ortodoxe Romane din Germania, Europa Centrala si de Nord de la Nürnberg, din Bavaria.
M-am bucurat cand am auzit numai cu-vinte de apreciere la adresa romanilor stabiliti acolo, atat din partea autoritatilor de stat, cat si a celor bisericesti. Ce cuvinte frumoa-se au avut despre Ortodoxie, despre credinta ortodoxa! (a€¦)


Care este cea mai mare bucurie pe care ati trait-o in ultima vreme?Cea mai mare bucurie am trait-o duminica trecuta (29 octombrie 2006), cand am sfintit biserica manastirii cu hramul "Duminica Sfintilor Romani" din incinta Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, ctitorita in ultimii ani, care simbolizeaza refacerea complexului Atelierelor Institutului Biblic de la Biserica Schitul Maicilor, demolat in ultimii ani ai regimului comunist.


Si mai am o intrebare. Va este frica de moarte?De moarte, vai de mine! De ce sa-mi fie frica? Scopul vietii noastre este desavarsirea in Hristos si intalnirea cu Mantuitorul lumii. De abia acolo, in vesnicie, noi ne vom bucura si bucuria noastra, asa cum spune Mantuitorul Hristos, va fi deplina (Ioan 15, 11). Vom auzi si noi: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune. Intra in bucuria Domnului tau!" (Matei 25, 21). a€¢ JN - 16 noiembrie 2006 - interviul integral  Cititi si: a— "Am mers de-a dreptul" a— Patriarhul a— Un vis: catedrala a— Sus sa avem inimile! a— A ferit biserici de la demolare a— Intalniri istorice a— Calea catre Patriarhie a— Inaintasii sai a— Misiunea diplomatica a— O ultima vizita