La timpul marturisiriiIn anul 1971, deci acum 36 de ani, un profesor roman, tanar universitar in varsta de nici 40 de ani, ajungea la Paris pentru a preda la Sorbona IV cursuri de limba si literatura romana. In rastimpul petrecut in capitala Frantei, confundata de atatia intelectuali, pe drept cuvant, cu centrul lumii culturale, lectorul roman va scrie un jurnal de o intensa libertate intelectuala, putin compatibila cu ceea ce incepea sa se intample in acel an, in iulie, in Romania: celebrele si trist amintitele "teze din iulie", ce aveau sa stranga surubul acestei libertati.


Cand, in anul 2006, la Editura Corint, in seria luxoasa a "Scriitorilor romani", reaparea Timpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian, autorul, Eugen Simion, era acum la apogeul carierei sale, profesor, academician, fost presedinte al Academiei Romane, lider al unei fundatii culturale care a publicat nu putine volume cu operele complete ale unor autori de prim rang.


Intrebarea fireasca a cititorului, chiar a celui captivat de scriitura fina si disociativa a autorului, este cat se regaseste in profesorul de azi din personalitatea tanarului lector care sosea la Paris, la trei ani dupa bizarul mai 1968. In mod la fel de firesc, un observator care a urmarit activitatea foarte bogata a lui Eugen Simion in ultimele patru decenii va raspunde, daca va reusi sa fie obiectiv, ca scriitorul este acelasi. Ceea ce s-a schimbat este Parisul, mai mult decat el - Franta, mai mult decat el - lumea.


Chiar centrul lumii s-a indepartat de acel Paris pe care il descoperea critic si totusi fascinat Eugen Simion. Oricum ar fi, Timpul trairii, timpul marturisirii este o carte de raftul intai si, cand cititorul, "fatarnic" sau nu, va ajunge pe strazile pariziene va avea in aceasta carte un ghid nostalgic si un reper fata de care poate inregistra marile prefaceri, nu neaparat pozitive, ale Orasului-Lumina.


Intre acel moment 1971 si prezent, Eugen Simion asaza o opera impunatoare, jalonata de volumele succesive din seria Scriitori romani de azi, care scaneaza practic toata literatura romana postbelica, sute de editii, prefete, contributii la editarea manuscriselor lui Eminescu, doctorate ale unor autori care au ajuns sa conteze in literatura contemporana etc. Interesul aratat de Eugen Simion lui Mircea Eliade a crescut cu trecerea timpului si cea mai recenta lucrare pe care cititorii o pot gasi este reeditarea unui eseu despre cunoscutul istoric al religiilor.
Cu cativa ani in urma, profesorul Eugen Simion a realizat o carte de convorbiri cu un tanar discipol in care isi ia "timpul marturisirii" evocand o existenta si o cariera ce nu au fost crutate de priviri sceptice si contestari, dar care, in prezent, au greutate si stralucire in realitatea noastra culturala. Horia Garbea
CVEugen Simion s-a nascut la 25 mai 1933, in judetul Prahova. A absolvit studii de filologie. Profesor universitar la Facultatea de Litere din Bucuresti si vreme de mai multi ani presedintele Academiei Romane. In prezent coordoneaza Institutul G. Calinescu si Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. A debut editorial in 1964 cu o lucrare despre proza lui Eminescu. Foarte cunoscute sunt volumele Scriitori romani de azi, in numar de cinci, in care aduna studii despre toti autorii romani contemporani. A publicat numeroase alte lucrari de istorie si teorie literara, precum si memorii, laureat a numeroase premii literare.


"Cultura continua sa ramana o sansa a omului, un spatiu al libertatii lui si, daca retinem ceva din istorie, este faptul ca sabia spiritului invinge in cele din urma. Cred si eu, cum cred multi scriitori, ca intr-o lume in care bogatia si puterea sunt distribuite in chip inegal, popoarele se pot confrunta, in chip egal, in domeniul culturii. Sansa de a ne impune prin valorile noastre spirituale ne sta in fata. De aceea creatia nu poate fi completa, definitiva, timpul trairii si timpul marturisirii coincid si se influenteaza"
Eugen Simion - "Timpul trairii, timpul marturisirii"