Nu este un secret faptul ca, intr-o plina epoca a globalizarii, religiile sint chemate sa isi reconsidere atitudinea fata de filosofiile economice ale veacului.

Pe de alta parte, nici marile corporatii nu pot ignora profilul cultural si religios al societatilor in care mai intii investesc si apoi obtin profituri. De la Max Weber incoace, corelatia intre valorile metafizice si logica productiei este evidenta. Statisticile spun ca, pina astazi, etica protestanta a poporului american poate explica, intr-o anumita masura, consumul masiv de energie lucrativa, incomparabil mai eficace decit hedonismul secular francez.

Modernitatea iacobina, care profetise anihilarea ideologica a tuturor formelor de viata religioasa, a esuat. In pofida oricarei secularizari de prima instanta, sacrul nu poate fi alungat din geografia simbolica a umanitatii. Din SUA pina in Japonia sau India, cresterea economica sau progresul tehnologic nu presupune neaparat disparitia credintei in miracolul transcendentei. Nici romanii harnici, "capsunarii" responsabili de saltul PIB al ultimilor ani, nu ilustreaza neaparat cinismul antropologic al postmodernitatii. Numarul bisericilor ortodoxe din diaspora infloreste, asa cum preotii catolici din Irlanda sau Marea Britanie invata lexicul polonez al confesiunii private.

Ne putem intreba, deci, cum stau teologii rasariteni cu reflectia morala asupra noilor conditii de viata impuse de mobilitatea capitalului, a fortei de munca, de logica stocastica a deteritorializarii si presiunea asistentialista asupra bugetului public - exercitata mai ales prin somajul endemic, demografia negativa si fondul volatil de pensii -, precum si alte fenomene similare? Crestinismul traditional ar avea resurse, cred, nu doar pentru a cultiva virtutea sperantei intr-un tesut comunitar lipsit de vectorii coeziunii sociale. Sursele patristice indeamna si la descoperirea valorii soteriologice a muncii, impreuna cu etosul responsabilitatii personale.

Da: Biblia contesta delirul consumerist, dar afirma dreptul natural la proprietate (adica bogatia lui Avraam) si suprima, mai ales, invidia egalitara (paradisul sterp si nonierarhic al utopiei comuniste).

Va gasi, atunci, si Ortodoxia noastra calea de impacare cu "orinduirea capitalista" la ora mondializarii?

Mihai NEAMTU este cercetator in stiinte umaniste