Patriarhul

ACTIVITATEA
Odata intrat pe poarta Schitului Sihastria Voronei, fratele Toader Arapasu nu a mai irosit nici o zi. Intreaga-i viata a fost o conlucrare cu Dumnezeu.


Saisprezece ani a ucenicit in Manastirile Vorona si Neamt. La vremea cuvenita, dupa ce a deprins ascultarea, smerenia, rugaciunea, blandetea si alte virtuti trebuincioase sufletului, a depus voturile monahale la Manastirea Bistrita, in ziua de 6 august 1935. Transfigurarea vietii a pecetluit-o cu numele de Teoctist. Elev al Seminarului Teologic Monahal de la Cernica, a ramas monah la Bistrita pana in 1940. Tot aici a primit harul diaconiei, la 4 ianuarie 1937. Fiind admis in 1940 la Facultatea de Teologie din Bucuresti, a indeplinit diferite functii la Patriarhie, slujind in acelasi timp si ca diacon.


LA IASI. Dupa cativa ani petrecuti la Catedrala patriarhala, in 1945 a fost transferat, la cerere, la Iasi. Arhiereul Valerie Moglan Botosaneanul, vicarul Mitropoliei Moldovei, l-a hirotonit ieromonah (preot) pe seama Catedralei mitropolitane, in ziua de 25 martie 1945. Atras de studiul disciplinelor etice, pedagogice si psihologice, a urmat timp de doi ani cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii "Al.I. Cuza". Din cauza presiunilor exercitate de autoritatile comuniste, nu le-a putut finaliza.


Remarcandu-se prin initiativa si dinamism, ieromonahului Teodor i s-a incredintat ascultarea de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, apoi cea de exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor. Ca exarh, a adus un suflu nou in vechile asezaminte monahale din aceasta eparhie, transformandu-le in locasuri ale practicarii milei si dragostei crestine, in centre de filantropie. Mitropolitul Iustinian Marina a avut ocazia de a-l cunoaste la lucru pe tanarul exarh. Observand puterea sa de munca, daruirea, ravna in implinirea slujirilor incredintate, l-a numit, in 1948, vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei si Sucevei. Pana in 1950, arhimandritul Teoctist a fost cel care a condus practic Cancelaria eparhiala a Mitropoliei, coordonand activitatea tuturor sectoarelor eparhiale.


ARHIEREU. In 1950, la propunerea PF Iustinian, arhimandritul Teoctist a fost ales si hirotonit Episcop-vicar patriarhal. A inceput astfel perioada de slujire a Bisericii in diferite scaune arhieresti. Totodata, a fost numit rector al Institutului Teologic de grad universitar din Bucuresti, functie pe care a detinut-o pana in 1954, cand a preluat conducerea Cancelariei Arhiepiscopiei Bucurestilor.


Dupa 12 ani de vicariat la Patriahie, a fost ales Episcop al Aradului, Ienopolei si Halmagiului, in 1962. In 1963 este ales Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Romane din America, dar din motive subiective nu i s-a acordat viza si nu a putut fi instalat in acest scaun. Intre 1969-1970 a suplinit si Episcopia Oradiei, iar in 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. Dupa 27 de ani de slujire in diferite zone ale tarii, a revenit in Moldova natala, fiind ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei. Slujba de intronizare a avut loc in ziua de 12 octombrie 1977.


CTITOR. Mitropolia Moldovei si Sucevei a recunoscut in pastorul sau, Inalt Prea Sfintitul Teoctist, un continuator al lucrarilor de restaurare, reconstruire si consolidare a vechilor ctitorii voievodale. Acestea fusesera initiate de inaintasul sau, Mitropolitul Iustin Moisescu. Lista locasurilor de cult de care s-a ingrijit personal este foarte lunga: Sf. Nicolae - Radauti, Voronet, Putna, Tazlau, Sf. Gheorghe - Suceava, Sf. Ioan cel Nou - Suceava, Bistrita, Rasca, Slatina, Secu, Horaita, Neamt, Gorovei, Vorona, Dobrovat, Barnova, Galata, Hlincea, Frumoasa, Barboi, Sf. Sava - Iasi, Sf. Gheorghe - Mitropolia veche.


Catedrala mitropolitana din Iasi s-a aflat si ea in atentia mitropolitului. S-au efectuat lucrari de consolidare a constructiei, s-a curatat pictura lui Gheorghe Tattarescu, s-a refacut in mozaic scena "Intampinarea Domnului" de pe bolta logiei de deasupra intrarii. La indemnul sau, au fost consolidate, renovate sau restaurate multe biserici si manastiri monumente istorice.


CARTURARUL. Preocupandu-se de credinciosii eparhiei, a incurajat si sprijinit construirea de biserici in localitatile in care lipseau lacasuri de inchinare, dupa cum o demonstreaza si lista bisericilor sfintite in Arhiepiscopia Iasilor, destul de lunga pentru acea perioada de restrictii. Pe plan cultural, IPS Teoctist a dispus infiintarea unor centre pentru conservarea si restaurarea cartilor vechi si obiectelor de cult la Manastirile Golia, Sf. Ioan cel Nou - Suceava, Sucevita, Vorona, Neamt si Secu. Pentru a pune in valoare comorile spiritualitatii romanesti, a sustinut publicarea de monografii cu caracter istoric si spiritual ale principalelor asezaminte monahale si infiintarea de muzee bisericesti. A incurajat scrierea de lucrari teologice si a indrumat revista teologica a eparhiei. El insusi semneaza monografia "Mitropolitul Iacob Putneanul", inchinata inaintasului sau. In aceeasi perioada a inceput sa transpuna in scris cuvan-tarile rostite cu diferite ocazii, sistematizate apoi in cele optsprezece volume intitulate "Pe treptele slujirii crestine". Activitatea carturareasca a continuat-o neobosit pana la sfarsitul vietii.


PATRIARHATUL. Trecand la cele vesnice Patriarhul Iustin Moisescu, IPS Teoctist a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc, la 9 noiembrie 1986, Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al Romaniei. Dupa alegerea in scaunul de Patriarh al Romaniei, nu si-a uitat originile, pastorind in continuare, timp de inca patru ani, in calitate de loctiitor al scaunului vacant de Mitropolit al Moldovei si Sucevei, Biserica plaiurilor natale.


Perioada de patriarhat nu a fost deloc usoara, ca una ce debuta sub auspiciile comunismului. Politica Prea Fericitului Teoctist a fost una de echilibru, constient fiind ca doar astfel putea asigura linistea si unitatea Bisericii. A fost acuzat ca nu s-a opus regimului in dureroasa problema a demolarii bisericilor. Insa Prea Fericitul a preferat sa sacrifice cateva biserici pentru a salva mult mai multe.


PROVIDENTIAL. Istoria post-decembrista a demonstrat rolul providential al Prea Fericitului la carma Bisericii Ortodoxe Romane. Implinirile ce pot fi bifate in dreptul pastoriei Prea Fericirii Sale sunt multe. A sprijinit infiintarea de noi eparhii, in special in diaspora romaneasca, a militat pentru constituirea Mitropoliei Basarabiei si a incurajat numirea de ierarhi tineri. A promovat introducerea religiei ca disciplina de studiu in scoli si sistematizarea invatamantului teologic, organizat in 32 de seminarii si 11 facultati, integrate in invatamantul de stat. De asemenea, a inteles importanta asistentei religioase specializate in armata, spitale si penitenciare. A revigorat monahismul romanesc prin reinfiintarea de manastiri si construirea altora noi.


Statornica activitate liturgica si predicatoriala l-a consacrat in sufletul pastoritilor sai drept "Patriarhul blandetilor". S-a coborat in mijlocul poporului cu aceeasi cal-dura cu care i-a intampinat pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe surori. Stia ca nimeni altul sa alterneze discursul academic cu dulcele grai moldovenesc. Cruciat al simplitatii, a ridicat deopotriva biserici de zid si de suflet. Iti umpleai sufletul de bucurie duhovniceasca doar privindu-i chipul. Privindu-i ochii, il banuiai adesea la sfat cu Dumnezeu.

---

Despre autor: