Vineri noaptea, pe TVR Cultural, am vazut „Circul" lui Charlie Chaplin. Ce-as putea sa spun altceva decit ca m-am bucurat de fiecare gag, de fiecare grimasa, de fiecare gest si, ca de fiecare data, am simtit acel suspans usor, moale si catifelat, genial ambalat in fiecare cadru. Fiind trecut de miezul noptii, fiind TVR Cultural, iar eu fiind foarte obosit, m-am intrebat cam citi telespectatori vor fi existat in acel moment in Romania, oameni nevazuti, necunoscuti zimbind cald in fotoliile lor, cu care impartaseam aceeasi bucurie. Acum aproape un secol, filmele mute ale lui Chaplin umpleau lejer salile de cinema. Astazi, fireste, nu cred ca e cineva care, intrebat pe strada ce parere are despre el, sa nu spuna cu o siguranta desavirsita ca a fost un geniu al cinematografului. Insa sint convins ca, daca aceeasi persoana ar nimeri la televizor peste un film semnat Chaplin, ar schimba canalul fara nici o remuscare. Ma rog, asta e procedura in cazul geniilor conservate in sos de manual. Odata intrate pe mina functionarilor memoriei ajung niste statui dragute, pentru care ministerele culturii infiinteaza departamente care sa le stearga de praf sau sa le conserve memoria in simpozioane sau difuzari sistematice pe posturile cu rating minimalist. Poate n-ar fi rau sa apara o organizatie mondiala al carei scop sa fie pastrarea tacerii asupra numelor si operelor marilor creatori. Sa nu mai auzi orice idiot spunind: „A, da, «Metamorfoza’» lui Kafka, aia in care un tip se transforma in gindac!".