ExternetProfetia lui Dali

In toiul razboiului rece, cand China lui Mao si America Unchiului Sam ajunsesera in pragul unei conflagratii catastrofale, Salvador Dali prevedea, spre stupefactia generala, o reconciliere chino-americana. Ultraoriginalul artist, cunoscut pentru excentricitatile sale de tot felul, observa de data aceasta, cu un elementar bun simt, ca intre cel mai mare producator din lume (SUA) si cel mai mare consumator din lume (RP Chineza) nu se poate sa nu se lege o relatie reciproc avantajoasa. Dupa incheierea razboiului rece, un om de afaceri american se legana in iluzia ca va putea vinde macar cate o sticla de Coca Cola fiecarui chinez, ceea ce ar insemna un miliard de sticle pe an. Puse in linie, aceste produse (posibil) exportate ar ajunge de la Pamant la Luna.
Metafora aceasta este si nu este in continuare valabila. Caci China, tot mai mare consumator devine si un exportator tot mai important. Lumea nu are atata petrol de vandut cat vrea China sa cumpere. In mai 2005 Beijingul a aprobat crearea a 525.000 de companii cu capital strain, afacerea insumand 600 miliarde de dolari. China poate primi anual 60 de milioane de turisti, iar chinezii incep si ei sa calatoreasca tot mai mult prin lume. Cea mai mare banca mondiala este una chinezeasca iar Shanghaiul a devenit primul port al lumii, detronand Rotterdamul. Comerciantii chinezi invadeaza pietele mondiale din Statele Unite pana in Africa sfidand cu produsele lor orice concurenta. Secretul acestei expansiuni economice mondiale nu este unul original, caci a mai fost experimentat, la vremea lor, si de Statele Unite, si de Japonia: munca, solidaritate si disciplina. Omul de afaceri american care se legana in iluzia ca va vinde fiecarui chinez cate o sticla de Coca Cola pe an se incruciseaza astazi pe piata cu firmele chinezesti care sunt in masura sa vanda fiecaruia din cei 6,5 miliarde de locuitorii de pe Terra, macar cate un produs electronic pe an.

---

Despre autor: