Ilustratiunea Romana, 31 iulie 1935 Semneaza simplu, F., dar din reportajul sau aflam o serie de lucruri despre viata albinelor. Ca orasan, crescut departe de multe realitati ale vietii simple si ale ogorului, respectul meu pentru albine era pur teore-tic. Scoala, fabulele si morala mi-au intiparit imaginea muncitoarei prin excelenta, care este aceasta insecta fara odihna, vesela totusi de dimineata si pana seara, ca se poate bucura de razele soarelui si dragostea florilor, care-i deschid bucuroase rezervorul de nectar. In imaginea acestui respect, nu mi-a produs nici-o surprindere stirea ca pot vedea albinele la lucru, la doi pasi de tramvaie si block-houseuri, dupa cum nu m-a uimit nici afirmatia ca albinele americane s-au aclimatizat intr-atata mediului de beton si fier al sgarie norilor, incat reusesc sa produca mierea€¦ doar din cercetarea florilor care impodobesc gradinile ascunse pe terase dela etajul treizeci in sus. In stuparia d-lui Giossan, a carei vizitare ne-a fost inlesnita cu multa gentileta pentru cititorii Ilustratiei Romane, stima pentru albine s-a preschimbat in admiratie dupa cele vazute la fata locului pe santierele in care insectele fabrica dulcea esenta placuta zeilor. Situata la portile Capitalei, intr-o vie pe care o cultivau pe vremuri calugarii manastirii Vacaresti, stuparia aceasta este o adevarata Mecca a apicultorilor din Romania.  Proprietarul ei, om de finante si de cifre aspre, in viata de toate zilele, a cautat sa-si desfete ochiul, in clipele libere, cu ceva mai putin arid decat coloanele liniate cu rosu si albastru ale registrelor. Dragostea de albine l-a prins in mreje. Li s-a consacrat intru  a doua existenta, pe care o duce paralel cu aceea de om de banca, si in care este apicultor desavarsit, pentru care albinele nu mai au nici-o taina, ca si albinaritul, sub toate formele sale. Aici, la stupina sa, vin specialistii din tara si scolile de apicultura, sa cunoasca gospodaria unei stuparii model, ultimele metode de lucru si cele mai noi instrumente. Sa pornim si noi, impreuna cu aparatul fotografic, la vizitarea stupariei. Umbriti de caisi marunti, in care stralucesc fructe aurii, stupii sistematici sunt aliniati ca pentru o trecere in revista. Ne primeste Vasilache, pisicul care e pazitorul titular al stupinei si pe care la sfarsit nu-l vom mai putea fotografia decat cu mare greutate, probabil pentru ca vrea sa ramana anonim, absorbit de importanta lui ocupatie si figura sa nu-i fie recunoscuta de vrabiile care ar veni sa ciuguleasca albine.  D. Giossan ne desface stupii, ne explica ingenioasa lor arhitectura si amenajare interioara, si ne invata deosebirea intre un stup cu rama mare, din care mierea trebue extrasa prin stoarcere la presa, si stupii americani, in care ramele sunt mici, fagurii din ele de-asemeni, si care sunt preferati de americani, care inteleg sa manance mierea cu lingurita direct din fagurele patrat si mic, cat o felie de paine cu unt. "Tatal albinelor" ne arata regina, trantorii si lucratoarele unui stup. Admiram matriarhatul sub care traeste stupul - regim pe care trebue sa-l fi cunoscut pe vremuri si societatea omeneasca - si deplangem o clipa soarta ingrata a trantorului, cu sangele mai fierbinte decat toate celelalte albine, si care plateste cu viata fericirea dragostei de o clipa cu regina stupului. Dar si puterea reginei e limitata pana la aparitia unei concurente. Indata ce un stup adaposteste doua regine, una trebuie sa plece. Ea iese atunci din stup, urmata de numeroase lucratoare si asteapta sa i-se acorde un stup nou. Toate acestea li-le porunceste o inteligenta, ascunsa in capsorul lor cat o gamalie de ac? Sau instinctul, cu o lege e fier, le impinge spre cele mai uimitoare acte, ce par auto-determinate? Greu, aproape imposibil de raspuns. Pe tot globul sute si mii de iubitori ai albinelor cauta sa gaseasca cheia secretului minunatei lor vieti si activitati. In societatile de specialitate se fac comunicari, se incing discutii. Problema ramane insa in continuare. Amabila noastra gazda pregateste si d-sa o serie de comunicari, pe care le va face la Paris si in care se ocupa de distribuirea diferitelor lucratoare in stup.   "Din explicatii in explicatii s-a coborat seara. Albinele revin incarcate cu nectar si se grabesc sa intre in stupul lor, prin urdinisul pazit cu strasnicie de doua albine santinele. Punem urechea si auzim zumzetul prelung al lucratoarelor, in uzina de miere. Maine vor porni din nou, neobosite, atata vreme cat va mai ramane o floare intr-o gradina. Vizitam hambarul in care proprietarul a strans toate uneltele si masinile de care are nevoe apicultorul si in care d-sa nu conteneste sa experimenteze faguri noi, sa incerce stupi de toate sistemele si sa caute solutii problemelor din practica albinaritului"   Ilustratiunea Romana, 31 iulie 1935