Libertatea pe unde scurte

Multi, foarte multi romani, isi amintesc ce au insemnat posturile de radio straine, inca de la inceputul Razboiului Rece, cand nu existau alte surse de informare asupra realitatii din tarile comuniste, inclusiv dintr-a noastra. In anul 1950, autoritatile zonei de ocupatie americana din Germania au hotarat infiintarea unui post de radio destinat informarii popoarelor din Europa Centrala si de Est. Decizia a fost luata dupa ce SUA constatasera ca instaurarea totalitarismului comunist reprezenta o grava incalcare a acordurilor incheiate de puterile invingatoare din cel de-al doilea razboi mondial. Pentru republicile sovietice, cu exceptia celor trei tari baltice care erau reprezentate tot de "Europa libera", transmitea postul "Radio Libertatea", instalat tot la Munchen. Din 1950 pana in vara anului 1995, "Europa libera" si-a avut sediul in Germania, apoi s-a transferat la Praga, cu efective foarte reduse. Revenind la Razboiul Rece, bruiajul era ingrozitor pe atunci, dar informatiile tot patrundeau in tarile comuniste. Departamentul romanesc, alcatuit din aproximativ 40 de redactori, crainici, tehicieni si un contabil, lucra sub conducerea unui director, raspunzator in fata autoritatilor americane de buna desfasurare a activitatii si de calitatea programelor.
Printre directorii care s-au succedat timp de patru decenii in fruntea departamentului romanesc al "Europei libere" trebuie mentionati neaparat Carol Davila, Ghita Ionescu, Noel Bernard, Vlad Georgescu si Nestor Rates Desigur, ascultatorii romani isi amintesc prea bine de redactorii care au asigurat cu pricepere si cu curaj actualitatea politica romaneasca in ultima faza a existentei "Europei libere" la Munchen: Emil Hurezeanu, serban Orescu, Neculai Constantin Munteanu, Gelu Ionescu si altii. "Posturile de radio straine care transmiteau in limba romana" s-a intitulat o masa rotunda la care au participat patru peronalitati marcante legate de acest subiect: Mircea Carp, Andrei Brezianu, Nestor Rates si Dennis Deletant. Intrebarile cursantilor s-au referit indeosebi la momentele care i-au impresionat cel mai mult pe cei patru jurnalisti in zilele Revolutiei din Decembrie. Am retinut, printre altele, ca au fost foarte impresionati de prezenta Romaniei si a poporului ei pe toate posturile de radio si de televiziune, precum si pe primele pagini ale ziarelor din toata lumea. Gratie importantei deosebite pe care au avut-o in informarea corecta si la timp, precum si in destramarea "Cortinei de Fier", la Memorialul de la Sighet li s-a dedicat posturilor de radio straine care transmiteau in limba romana o sala intitulata "Libertatea pe unde scurte", vernisata chiar intr-una din zilele celei de-a zecea editii a scolii de Vara. Posturile de radio de la Munchen erau o provocare zilnica, erau cu atat mai insuportabile pentru autoritatile comuniste cu cat nu le puteau impiedica sa emita si nici sa-i infricoseze pe jurnalistii romani exilati. Asta nu insamna ca nu au incercat. S-au intrebuintat intepaturile umbrelelor otravite aplicate ziaristilor bulgari emigrati la Londra, actiunile de "pedepsire" impotriva Monicai Lovinescu (la Paris) si altor colaboratori ai departamentului romanesc, bomba aruncata in interiorul departamentului ceh (la sediul "Europei libere" din Munchen), coletele capcana, masurile de intimidare impotriva familiilor ramase in tara ale salariatilor "Europei libere", in fine infiltrarile de agenti si alte actiuni a caror executie era uneori incredintata de Moscova celebrului terorist international, Carlos. Nestor Rates le-a dezvaluit elevilor scolii de Vara episoade cutremuratoare din istoria "Europei libere", dupa ce le-a spus ca a cercetat atent aproximativ zece dosare, indeosebi cele de la Securitatea externa (DIE, CIE, SIE), referindu-se mai ales la cele cinci volume ale dosarului lui Vlad Georgescu si la dosarul lui Noel Bernard. Mai concret, Securitatea i-a ucis pe cei doi, prin iradiere.
La inceputul lunii februarie, anul 1981, Paul Goma, serban Orescu si fostul ministru taranist Nicolae Penescu au primit la posta colete in care se aflau "carti-bomba". In vara anului 1981, Emil Georgescu, prezentatorul emisiunii "Actualitatea romaneasca, a fost injunghiat de doi necunoscuti in parcarea cladirii in care locuia la Munchen. Cei doi atentatori, membri ai unei retele mafiote franceze, l-au lovit de 20 de ori pe jurnalist. Georgescu a supravietuit atentatului, dar a murit patru ani mai tarziu, in urma unui cancer pulmonar. In imprejurari suspecte a fost rapus si regretatul Cornel Chiriac, cel care ne-a tinut la curent ani de zile cu muzica buna si tanara. Intr-adevar, iti trebuia mult curaj ca sa ramai la "Europa libera"! Pentru curajul jurnalistilor de la acest post, la Memorialul de la Sighet, un perete intreg este dedicat "Europei libere", iar altul posturilor "Vocea Americii" si "BBC". Este pentru prima oara cand vocile "Europei libere" apar intr-un mod exemplar intr-un Memorial dedicat rezistentei impotriva comunismului in Romania. Vizitatorii asculta iar voci celebre dinainte de 1989 - Noel Bernard, Vlad Georgescu, Nestor Rates, Mircea Carp, Emil Hurezeanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca - prezente intr-un colaj ce prezinta prin imagini si text redactia "Europei libere" de la Munchen. Cum a spus Ana Blandiana, "fara aceasta sala din Memorialul de la Sighet nu ar fi fost complet peisajul acestor ani, in special al anilor '80, cand disparuse absolut orice sursa de informatie, si singurul fir care ne lega de lumea libera ramasese "Europa libera".

---

Despre autor: