Ipoteze fragile

Saptamana trecuta, ministrul Varujan Vosganian a prezentat in cadrul sedintei de guvern prima schita a bugetului de anul viitor, afirmand ca in 2008 vom avea pentru prima data in ultimii 17 ani o programare compatibila cu nivelurile europene, cu cheltuieli care se vor situa in jurul valorii de 41,7% din PIB. Din putinele detalii pe care le-a dat ministrul liberal, se pare ca Sanatatea va primi 4,5%, Educatia, 6%, Apararea, 1,9%, iar alte sume mari vor fi alocate transporturilor, dezvoltarii regionale si infrastructurii. De cealalta parte, si de fapt aici intervine ciudatenia din cifrele prezentate miercuri, ministrul Finantelor a estimat ca veniturile bugetare se vor situa undeva la 39% din PIB, ceea ce va duce la un deficit prognozat de 2,9%. De ce vorbim de o ciudatenie in obiectivele politicii fiscale? Pentru ca, la sfarsitul lunii mai, acelasi ministru de Finante estima ca o crestere a veniturilor bugetare la 38% din PIB, de la 30% in prezent, se va produce in jurul anilor 2013-2014, cand se vor resimti efectele cresterii colectarii din economia gri. S-au imbunatatit indicatorii macroeconomici in asemenea masura incat Romania a devenit capabila in mai putin de doua luni sa-si asigure o crestere a veniturilor bugetare cu 9% de la un an la altul? Realitatea arata ca nu este vorba despre asa ceva, nici in ceea ce priveste cresterea PIB, nici in privinta imbunatatirii colectarii. De vina este doar optimismul exagerat din scenariul facut de Ministerul Finantelor si prezentat de dl Vosganian in Guvern.
In bugetul pentru 2008, in nivelul de 39% al veniturilor a fost luata in calcul o tinta pentru absorbtia fondurilor europene de aproximativ trei miliarde de euro, tradusa printr-un procent de 2,68% din PIB. Iata deja prima problema. Este adevarat ca suma de trei miliarde de euro este consistenta, dar ea este in acelasi timp si una dintre cele mai fragile surse bugetare, dat fiind faptul ca se bazeaza pe o capacitate de absorbtie, eufemistic spus, discutabila. Nu stim cum vor functiona mecanismele noilor institutii, de genul Agentiei de Plati pentru Agricultura. Practic, 2008 este un an-test pentru ele si, ca atare, este timpuriu sa mizam de pe acum pe sume pe care nu stim in ce proportie le putem cheltui. Iar o prima consecinta a neindeplinirii programarii bugetare, cu mai putin de 10% din ponderea fondurilor europene, este o depasire a deficitului bugetar de 3% din PIB.
O a doua problema care poate interveni in atingerea tintei de 39% este imposibilitatea diminuarii vizibile a arieratelor. Sigur, dl Vosganian estimeaza ca 15-20% din sursele bugetare destinate cresterii pensiilor vor fi asigurate din aceste resurse. Intentia este laudabila, dar realizarea ei, din nou, discutabila. si asta pentru ca datornicii la buget, cu ale lor debite de milioane de euro, raman aceiasi de la an la an. Ba mai mult, chiar domnia sa pleda zilele trecute pentru o anumita clementa din partea Parlamentului fata de Termoelectrica in ceea ce priveste stergerea datoriilor, pentru ca, in acest an secetos, electrocentralele au devenit extrem de importante pentru asigurarea necesarului de energie electrica.
Sigur, proiectia bugetului pentru anul viitor va suferi, fara doar si poate, modificari, pentru ca insusi ministrul Finantelor spune ca este doar o schita. Ca atare, ar putea fi luate in seama multe dintre variabilele ignorate pana acum. Cum ar fi, de exemplu, influentele Fondului Proprietatea, finantarea pilonului II de pensii sau constituirea unei rezerve bugetare, dat fiind faptul ca fenomenele meteo extreme vor angaja si pe viitor ajutoare financiare suplimentare din partea statului.
Oricum, optiunile lui Vosganian sunt destul de limitate. El nu va putea sa renunte la unele promisiuni, cum ar fi majorarea pensiilor cu mai putin de 40% sau limitarea despagubirilor catre cei deposedati de regimul comunist. Pe de alta parte, nu va putea sa forteze foarte mult nici deficitul bugetar, in caz contrar deficitele externe s-ar accentua, iar de aici pana la erodarea credibilitatii politicii economice a Romaniei nu ar mai fi decat un pas. Din pacate pentru domnia sa, ministrul Finantelor si-a ingreunat singur misiunea.

---

Despre autor: