Din nou, despre viitorul populatiei Romaniei

Am mai adus in discutie, in aceasta pagina, problema declinului populatiei Romaniei. Vorbeam despre efectele viitoare ale scaderii dramatice a natalitatii, conjugate cu o substantiala emigratie. Porneam de la constatarea scaderii fertilitatii, fara a cauta explicatiile.
Publicarea Barometrului de Opinie Publica - mai 2007, realizat de The Gallup Organization pentru Fundatia Soros Romania, ne permite cautarea unora dintre cauzele declinului fertilitatii. Pentru doua treimi din respondentii cu varste intre 18 si 45 de ani (cei de care depinde cea mai mare parte a nasterilor), numarul copiilor doriti este 2. Daca mai adaugam ca 16% isi doresc un singur copil, si 2% - nici unul, aflam un lucru simplu: media copiilor doriti de catre generatia activa din punctul de vedere al fertilitatii nu atinge valoarea de 2,1 - necesara, conform calculelor demografice, asigurarii echilibrului dintre decese si nasteri. Cu alte cuvinte, daca idealul de fertilitate se va indeplini, populatia va continua sa scada (asta, fara a lua in calcul fluxul de emigratie).
De ce isi doresc tinerii mai putini copii? O prima explicatie gasim in raspunsul la intrebarea privind lucrurile considerate a fi cele mai importante pentru o casatorie reusita. "Sa aiba copii" apare intre primele doua motive la mai putin de 5% dintre persoanele din categoria de varsta la care ne referim. Asadar, motivatia invatata la scoala, ca unitatea unui cuplu e data de prezenta copiilor, e demonetizata.
Intrebati care cred a fi motivele pentru care oamenii decid sa recurga la controlul nasterilor, trei sferturi dintre respondenti spun ca e vorba de lipsurile materiale. Dar acesta e numai un cliseu. Datele cercetarii arata ca persoanele din familiile mai sarace isi doresc mai multi copii decat cei mai instariti. Nu e o constatare noua, ea a fost observata in toate societatile moderne.
Pentru familiile foarte sarace, un copil in plus nu aduce o scadere semnificativa a nivelului de trai, pentru simplul motiv ca asemenea familii aloca resurse minime cresterii si educarii acestuia. La urma urmei, inseamna doar o gura in plus la masa oricum saracacioasa si o alocatie de stat deloc de neglijat atunci cand venitul principal e ajutorul social.
Dimpotriva, intr-o familie ajunsa la un standard de viata decent, un copil inseamna cheltuieli semnificative (are nevoie de hrana adecvata, camera separata, nu poate fi imbracat oricum, se platesc meditatii etc.). Este cazul celor mai multe dintre tinerele cupluri din clasa mijlocie a Romaniei contemporane. Asemenea cupluri isi permit o masina ieftina, o locuinta cu chirie sau platita cu rate impovaratoare, imbracaminte cumparata din mall in perioada de reduceri, poate o vacanta in strainatate, cu banii de buzunar numarati.
Pentru un asemenea cuplu, aparitia unui copil poate ruina toate micile placeri pe care si asa le plateste scump. De aceea, momentul e amanat pana ce sotii isi vor fi conturat o cariera - cu alte cuvinte "vor prinde cheag". Aceasta amanare duce adesea la transformarea idealului de doi copii in unul singur, si asa se face ca datele statistice indica azi o valoare a fertilitatii totale de 1,3 copii nascuti de o femeie.
Cum sa facem sa readucem tinerelor cupluri dorinta de avea copii? Nu cred ca majorarea substantiala a alocatiilor ar avea efectul scontat. Mai precis, va stimula cresterea natalitatii in familiile sarace, unde ar putea deveni principala sursa de venit. Dar nu cred ca acesta e modelul pe care dorim sa-l stimulam. Dimpotriva, am vazut ca problema este la nivelul familiilor aflate la mijlocul piramidei sociale. Aici, o suta-doua de lei in plus la alocatie (asta ar insemna un efort bugetar substantial) nu dreg mare lucru. Potentialele mame ar trebui, de exemplu, sa-si permita sa creasca copii fara sa renunte la cariera profesionala - asta inseamna subventionarea unor prestatii sociale de buna calitate sau concedii maternale platite la niveluri comparabile cu salariul la care se renunta. Daca e vorba de majorarea sensibila a alocatiilor, aceasta ar trebui diferentiata. Am vazut ca majoritatea tinerilor isi doresc doi copii - atunci cuantumul alocatiei pentru al doilea si, mai ales, al treilea copil ar trebui sa fie cu adevarat atractiv.
Mai presus de toate - reiau o tema deja discutata, nu si auzita - cineva ar trebui sa-si propuna elaborarea unei strategii demografice coerente, bazata pe studii stiintifice - iata, unele chiar exista - care sa aiba drept punct de plecare revenirea dorintei tinerelor cupluri de a avea copii.

Mircea Kivu este sociolog

---

Despre autor: