Cultura si polemici

Inainte de vizionarea filmului "Reconstituirea", la Memorialul de la Sighet, Romulus Rusan le-a spus elevilor de la scoala de Vara: "Copii, veti vedea cel mai bun film romanesc din toate timpurile". Unii il mai vazusera, altii nu. si unii si altii au fost teribil de impresionati. Peste trei zile s-au intalnit chiar cu regizorul filmului, Lucian Pintilie, care le-a vorbit despre "Reconstituirea" si despre multe altele, apoi le-a raspuns la intrebari. La inceputul intalnirii, Lucian Pintilie a spus: "Am sa va povestesc, cu nadejdea de a starni niste intrebari, despre voluptatile secrete de a face un film despre care stii ca va fi interzis de cenzura. Vreau sa va spun ca iubitul meu prieten, Romulus Rusan, a spus un lucru incorect, din admiratie si respect pentru mine, si care circula asa in cinematografia romana, in critica mai putin, si ca trebuie pus acum la punct, si il voi face de cate ori voi avea prilejul, anume ca aceasta tanara generatie de cineasti iese din "Mantaua"mea. Nu iese decat in masura in care adolescentii au vazut filmele mele si le-au placut, dar atata. Ei se deosebesc foarte tare de cinematografia mea, care e o cinematografie bazata fie, sa zicem, pe un realism magic, fie pe un fel de incrancenare polemica. Ei nu fac filme politice; e un argument ca sa privim cu putina placere in jurul nostru. Ei nu fac filme politice, pentru ca nu este nevoie sa se faca filme politice, si un cineast nu mai trebuie sa lupte pentru reabilitarea unor drepturi civice. S-a sfarsit. Oricum, noi traim totusi in universurile caricaturii, care sunt puternice, dar chestia aceasta nu se mai poate intampla.
Eu va vorbesc despre niste filme, acum, care au un fel de gratie de-a nu mai fi atinse, filoxerate de politicul asta tampit, cu care am imbatranit, eu cel putin. E bine ca filmele mari ale umanitatii nu sunt filme polemice, nu sunt filme in care sa discuti cu tampiti de la Comitetul Central, care sugruma viata aia scurta pe care o avem. Deci asta e un lucru formidabil. Ei fac astfel de filme, in primul rand din pricina aceasta. Este foarte adevarat ca ar fi o magarie populista ca eu sa nu spun ca am niste merite importante, anume ca: am produs primul film al lui Puiu Cristi - este coprodus de mine - ca scurt-metrajul lui Mungiu, "Corul pompierilor", este coprodus de mine, ca sunt in relatii. si pe Porumboiu l-am sprijinit si-l admir foarte mult. Asadar, avem relatii de sprijin, de coproductie, de bani. Aceasta-i foarte important. Dar ei sunt o alta lume.
Chiar si ei au uitat, nu radical, dar in mare masura - si bine fac, la urma urmei - admiratia pe care o aveau pentru mine sau faptul ca prezenta mea a provocat ca ei sa faca aceasta meserie. Deci relatiile noastre sunt foarte normale. Cu unul dintre ei am relatii, poate, de tensiune si urate. Or sa fie pana la urma, daca o sa fim baieti destepti, limpezite. Dar, in esenta, e o alta generatie, sunt alte teme, alta stilistica, si e foarte misto asa. Aici e ceva teribil cu invitatia la scoala de Vara de la Sighet. Ana Blandiana a sesizat imediat cand i-am spus ca e o chestie, asa, interesanta, jurnalistica. Vorbesc despre placerile, ma rog, tensiunea, viata care circula intr-un artist care face un film. Ce se intampla, ma gandeam eu, daca am sa vorbesc despre tema aceasta? Daca am sa vorbesc aici, intr-un spatiu pe care nu-l cunosteam, mi-l imaginam, sau chiar acolo, la muzeu. Deci, daca as fi fost chiar la muzeu, acolo unde au murit cei mai buni oameni ai tarii, cum stim cu totii. si ma gandeam, mi-era putina rusine sa va vorbesc despre voluptatea de a fi tanar, de a avea 33 de ani si de a face un film stiind ca toti stabii or sa stea pe jar cand o sa-l vada, si-o sa inceapa sa-si dea telefoane, si o sa se chinuie, si ca eu sunt liber si fac ce vreau si ca ii voi determina sa ma asculte pana la urma, daca nu cedez nimica. E una dintre cele mai mari placeri, e cea mai mare placere a vietii pe care poti s-o ai; cand nu numai ca faci un lucru pe care vrei sa-l faci, dar cand il faci cu banii lor. Poate ca e un sentiment pe care-l ai cand esti tanar, cand ai impresia ca esti etern, ca nu se poate, daca ai dorinta violenta de a le impune punctul tau de vedere, cand nu se poate intampla nimic rau. Unde sa spun eu acestea? Aici, in acest muzeu, unde, pentru un stranut, pentru nimica toata, stateai si erai omorat. Chiar am vrut sa vorbesc cu Ana Blandiana si despre chestia aceasta, despre o anumita, parca, lipsa de decenta. Oricum, poate tot o faceam, pentru ca nu puteam sa nu o fac". Apoi, Lucian Pintilie le-a citit elevilor din cartea sa, "Bric-a-brac", aparuta la Editura Humanitas, in 2003, fragmente, printre care si scurta sa racolare de catre Securitate, pe care insa a respins-o imediat, cu manie si cu orgoliu de mare artist. Tot din acest volum elevii au aflat amanunte despre istoria filmului "Reconstituirea", reluate apoi, direct, intre ei si maestru.

---

Despre autor: