Cu Mirela tratam un mare amor atunci cand lucram la un cotidian destul de ramolit, unde conta mult mai mult sa atarni in redactie "la program" decat ce produceai concret. Cel mai tare ma enerva ca trebuia sa ajung acolo la noua dimineata fix, altfel
Cu Mirela tratam un mare amor atunci cand lucram la un cotidian destul de ramolit, unde conta mult mai mult sa atarni in redactie "la program" decat ce produceai concret. Cel mai tare ma enerva ca trebuia sa ajung acolo la noua dimineata fix, altfel iesea scandal.  Mirela prefera sa stam peste noapte la ea acasa, locuia in Berceni, destul de aproape de scoala unde era profesoara. Eu, cavaler nevoie mare, ii faceam pe plac si treceam destul de des pe la ea. Doar in week-end, cand spargeam ceva mai mult timp prin diverse locuri de pierzanie din centru, se milostivea si campa si pe la mine.  Probleme In timpul saptamanii petreceam niste nopti destul de interesante. Juna, ceva mai mica decat mine, roscata cu ochi verzi, se misca destul de bine. Se simtea ca-i place sa o puna, ravaseam destul de rau patul, iar ea era plina de voluptate. Vorbea ca un camionagiu in calduri, treaba destul de excitanta. Ne imbarligam de trei-patru ori si adormeam, epuizat pe la cinci dimineata. Nu reuseam sa ma trezesc pe la sapte jumatate, cat sa am timp sa ajung acasa sa ma schimb si sa aterizez la redactie in timp util. Aveam un sef de sectie destul de idiot, care nu putea sa ma sufere de cand ma contrazisesem cu el intr-o sedinta de sumar pentru o aiureala, ceva despre averea ilicita a unui demnitar PSD. Ala ma astepta la cotitura si a fost foarte bucuros cand a avut ocazia sa-mi arda vreo doua sanctiuni pe motiv ca intarzii la munca. Imi vazusem bugetul serios periclitat si ma gandeam la o solutie. M-am perpelit vreo saptamana, m-am sfatuit cu Mirela, care in ruptul capului nu voia sa ramana peste noapte, in zilele lucratoare la mine, si pana la urma mi-a trecut prin cap o idee salvatoare. Mi-am adus la ea acasa o parte din efectele personale, chiloti, ciorapi, tricouri, dar si un ceas desteptator care facea la fel de urat ca sirena lui Vasile Roaita in lupta cu burghezo-mosierimea. Asa am reusit sa scap de alte belele financiare. Ma trezeam pe la opt si plecam direct la redactie, ajungeam la timp si animalul de sef nu mai avea motive sa faca precum vaporul si locomotiva.  Aceeasi culoare Relatia cu Mirela mergea relativ bine, dar devenise destul de domestica. Ajunseseram in faza in care luam molcom cina, povesteam ce ni s-a intamplat pe la munca, faceam dragoste numai de vreo doua ori si ne culcam. Ea avea si oarece ganduri maritale, tot tragea sa ma duca vreo cateva zile in localitatea ei de bastina din judetul Olt sa-mi prezinte parintii si restul familionului. Nu-mi prea treceau prin cap ganduri serioase, asa ca tot temporizam si amanam "intalnirea de gradul trei". Ca sa nu dau nas in nas cu aia, ma ceream de la redactie in tot felul de deplasari spre sfarsitul saptamanii. Dupa una dintre ele, un amic binevoitor, ca toti prietenii, mi-a spus ca i s-a parut ca o vazuse pe Mirela intr-un club "de fite", giugiulindu-se cu un gras. Nu am dat importanta povestii, am intrebat-o pe amoarea mea intr-o doara cum s-a distrat in sambata respectiva si mi-a raspuns ca isi vizitase o fosta colega de liceu, ajunsa si ea prin Bucuresti. Nu am mai insistat. Peste cateva zile am plecat intr-o delegatie destul de lunga si obositoare pe langa Arad. Trebuia sa scriu o ancheta despre o halda de steril presupus radioactiv. Am fost obligat sa ma vad cu o groaza de lume, sa umblu prin multe locuri. Cand am pornit inapoi spre Bucuresti eram facut varza de oboseala.  Totusi, faptul ca nu avusesem activitate sexuala vreme de patru zile m-a facut sa-l rog pe soferul ziarului sa ma scape in Berceni, acasa la Mirela. Am facut rapid un dus, dupa care mi-am intors prietena cu cracii-n sus si am interactionat cu ea plin de o vigoare de care nu credeam ca as mai fi fost in stare. Am adormit bustean la scurt timp dupa ce am finalizat. Pe vremea aceea eram fericitul posesor al unui stoc mare de chiloti albastri, cumparati ieftin de la niste domni chinezi. Cu tot ceasul desteptator m-am trezit destul de greu. Am dat fuga la dulapul cu efecte personale, am aruncat pe mine un tricou si mi-am pus niste chiloti la fel de albastri ca ai mei, dar asa de mari, ca puteau sa-mi tina loc si de pardesiu. Am facut imediat o conexiune, am presupus ca informatia cu grasul era valida. Am numarat perechile de chiloti din dulap, lipsea una dintr-ale mele. M-am dus la Mirela, care pregatea o cafea, cu corpul delict in mana, i l-am aruncat in nas si i-am spus: "Astia-s chilotii altui cetatean!". Mi-am strans calm ce aveam la ea si am plecat abatut spre redactie. Pe drum mi-a mai trecut tristetea cand m-am gandit cat de tare l-au strans pe umflat chilotii mei, pe care-i luase din greseala.
Despre autor:
