Alibi pentru Iliescu

Ion Iliescu se simte in acelasi timp incoltit de adversari si abandonat de propriii tovarasi. Ofensiva sa mediatica din ultima perioada pare conceputa mai degraba pentru a-si crea un alibi decat pentru a intra in polemici epistolare. Fostul presedinte se teme ca dosarele revolutiei si mineriadei ar putea fi terminate inainte de vreme si ca va fi facut raspunzator pentru mortii inocenti din perioada tulbure a schimbarii de regim. Scrisoarea trimisa lui Traian Basescu nu este, deci, doar reactia unui politician jignit sau a unui adversar ranchiunos, ci si parte din strategia de aparare pe care Ion Iliescu incearca sa si-o construiasca dincolo de zidul prietenesc al fidelilor din sistemul juridic autohton. Fostul sef de stat atrage atentia ca este hartuit pentru ceea ce reprezinta acum ca politician, si nu pentru ceea ce a facut in decembrie 1989, iunie 1990 sau septembrie 1991, astfel incat eventuala sa vinovatie sa fie decontata politic pornind de la premisa ca ar fi devenit incomod pentru actualul presedinte. Acest alibi pe care si-l construieste Iliescu l-ar putea salva insa doar in fata electoratului sau, estimat de sondaje la 14 procente. Pentru acesti simpatizanti captivi nu conteaza nici biografia sa comunista, nici compromisurile morbide facute la revolutie, nici blocarea reformelor in cei zece ani cat a stat la Cotroceni. Dar, dincolo de cei care-l idolatrizeaza, Iliescu ar vrea sa intre in istorie ca personaj pozitiv: cel care a condus ostilitatile pentru rasturnarea regimului Ceausescu si cel care a semnat actul de intrare a Romaniei in NATO. Fostul sef de stat crede ca mai poate folosi efectele de distorsiune si acuzele ca paratrasnet in fata adevarurilor care ies tot mai pregnant la iveala. Cum observa Vladimir Tismaneanu, pentru Iliescu istoria este doar "o materie plastica, un obiect amorf, care poate fi modelat dupa cum doresc potentatii momentului politic" (Evenimentul Zilei, 27 iulie 2007), de aceea primul presedinte postdecembrist isi imagineaza ca poate inca sa ascunda nenorocirile la care a luat parte si sa defileze cu steagurile realizarilor spre care a fost impins din afara.

Ion Iliescu s-ar fi asteptat sa fie ajutat si sprijinit public de colegii sai de partid in aceasta perioada in care i se apropie funia de par, dar spiritul tovarasesc a fost abandonat de mult in PSD. Politele de protectie pe care le-a dat el de-atatea ori "capitalistilor de cumetrie" nu mai sunt rascumparate de liderii social-democrati, din cauza costurilor mari pe care nimeni nu mai vrea sa si le asume. Ion Iliescu este pastrat in partid fiindca atrage inca procente semnificative pentru o formatiune aflata in deriva, dar declaratiile publice pentru sustinerea sa sunt riscante.

50 la suta din romani socotesc ca este necesara o lege a lustratiei care sa interzica accesul in functii publice al fostilor colaboratori ai Securitatii si al fostilor lideri ai Partidului Comunist (Barometrul de Opinie Publica, editat de Fundatia Soros in octombrie 2006). Ion Iliescu ar fi una dintre victimele epurarii daca o astfel de lege va trece de Parlament, fiindca Ion Iliescu a spus inca in perioada ultimului sau mandat ca va iesi din politica doar cu "picioarele inainte".

PSD vrea sa profite de Iliescu, dar nu vrea sa plateasca nimic in schimb, de aceea fostul presedinte si-a luat pe cont propriu apararea, mizand nu doar pe abilitatile sale propagandistice, ci si pe vechii prieteni plasati in institutii-cheie ale statului.

---

Despre autor: