Nu se poate sa nu-ti atraga privirea, imbracat in frac si joben, cum umbla, cu floarea rosie la buzunarul de la piept, prezentandu-si cu demnitate creatiile literare.  La o terasa cu o prietena. Apare ca un actor si zice: "Buna ziua, sunt scr
Nu se poate sa nu-ti atraga privirea, imbracat in frac si joben, cum umbla, cu floarea rosie la buzunarul de la piept, prezentandu-si cu demnitate creatiile literare.  La o terasa cu o prietena. Apare ca un actor si zice: "Buna ziua, sunt scriitorul Aculin Tanase si vreau sa va delectez cu cateva dintre epigramele mele". Mi-am amintit imediat replica aceasta, il mai intalnisem si in urma cu sapte ani. Nu l-as fi recunoscut acum daca n-ar fi spus acelasi text ca atunci. Pe vremuri, isi vindea epigramele adunate in niste foi, "la pretul unei beri". Acum isi vinde cartile. L-am invitat pe epigramistul nostru sa ne povesteasca ceva despre viata lui si despre modul mai putin obisnuit la noi de a face bani din literatura. "Eu reusesc sa traiesc din scris", spune sigur pe el Aculin. Aflam ca a compus prima epigrama la 30 de ani, fascinat de puterea de a reda in patru versuri atatea fineturi ale unui caracter sau situatii. Se vede in compania selecta a marelui Pastorel, la nivelul lui chiar, intrucat astazi "scriitorii de epigrame de varsta mea sunt foarte slabi". Suparat ca lumea considera epigrama "un gen minor", Aculin a plecat prin a€™96 sa cutreiere terasele, barurile si cluburile mai selecte, unde vin oameni cu bani, dar care apreciaza si arta. Unii l-au considerat bufon pentru ca a cerut bani pe scrisul lui, dar incet-incet Aculin si-a facut o faima printre literati, e vazut bine de epigramistii din generatia veche, are prieteni printre artisti si scriitori si duce o viata boema care ii este foarte pe plac. Dar mai ales traieste din scris.       MAESTRE, CE BEI? Ideea de a-si vinde epigramele i-au dat-o niste amici. "Stateam in Regie, un prieten de-al meu mi-a zis: «Ba, tu esti asa de prost! In loc sa mergi sa bei o bere, tu dai banii pe cartele sa suni pe unul si pe altul sa le spui ca ai scris epigrame? Hai sa te invatam noi ce sa faci!». Ne-am dus prima data la Laptaria lui Enache. Si le vindeam pe o bere. Vazusera amicii mei intr-un local la Paris cum un scriitor boem vindea ce scria pe acolo si lumea il respecta ca pe un geniu. Aveam si cateva epigrame pornografice. Semnalasem ca sunt «interzise fetelor», dar fetele cand auzeau asta isi smulgeau foile din mana una alteia. Si cascade de ras! Citeau cu voce tare. Noi eram acolo trei golani la masa, dar n-aveam nici un ban in buzunar. Venea lumea si ma intreba: «Maestre, ce bei?». Lichid, le raspundeam. Unii voiau si autograf. Parca era regizat totul. Au vazut ca suntem boemi... S-a umplut masa de bere. Dar nici un ban. N-am putut sa bem toata berea. «Lasa ca o sa vina si banii», ziceau amicii mei. Intr-adevar, mai tarziu le ziceam ca le vand «la pret de o bere», ca sa am si bani. Castigam si o suta de mii pe zi. Era o caruta de bani atunci", povesteste Aculin Tanase despre inceputurile sale in afacerea "epigrama care aduce bani".       "MARS DE-AICI!". Are amintiri care mai de care mai frumoase si mai amuzante cu scriitori, cu artisti sau cu oameni simpli. "La inceput, eram cu fasciculele mele la o terasa in zona Rosetti. M-am prezentat eu cine sunt si ce fac si m-am asezat la o masa. Aud ca ma striga cineva: «Maestre, zice, vino putin. Felicitari, sunt exceptionale, sunt briliante! Te rog sa-mi dai si mie autograf, ca astea peste ani o sa fie aur. Aur curat». Era scriitorul Tudor Topa. I-am raspuns: «Da, maestre, dar eu sunt scriitor boem, eu le vand cu autograf, dar la pretul unei beri, unui whisky sau pe-o injuratura sanatoasa!». «Cuuum? Nenorocitule, mars de-aicea! Eu sunt scriitor si nu pot sa vand un volum si tu imi ceri mie o bere! Ia-ti si cacaturile astea, nu valoreaza nimic!» De la o alta masa, scriitorul Paul Vinicius zice: «Maestre Aculin, vino incoace! Ce vrei sa bei?». Nu-mi era de baut, aveam o stare... M-asez acolo. Zice: «Scrii frumos». Dupa aceea am mers in Shorley, prin a€™97, a€™98, era in mare voga, faceam cate doua-trei sute de dolari intr-o jumaa€™ de ora daca aveam si chitara. Le-am aratat eu lor epigrama-gen minor!", spune cu o bucurie neascunsa Aculin.       ESTIVAL. Vara aceasta, Aculin este la mare. Nu sa se bronzeze neaparat, ci pentru ca are o trupa cu care sustine niste show-uri care n-ar trebui pierdute. "Caravana lui Tanase", trupa epigramistului, ofera un umor de revista si de epoca in acelasi timp. Unul din membrii caravanei, Radu Captari, actor la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti, va canta la pian, la chitara si cu vocea melodii de jazz, muzica ruseasca din filme, dar si tiganeasca, in limba romani. Gigi Dumitrele este folkistul care va intregi spectacolele, la fel si tenorul Dumitru Gheorgiu, care va interpreta cantonete, iar maestrul iluzionist Ciupi va face scamatorii. Cu ei va fi si Marian Basa care va picta cu... piciorul. Maestrul Aculin va recita epigrame politice si texte literare umoristice. Isi va lansa aici si noua sa carte, a treia, "Delicatese pentru gusturi alese". Sa ne delectam si noi cu o epigrama dedicata lui Mircea Dinescu: "E drept ca o mai faci de oaie,/ Dar eu ca semn ca te iubesc,/ Ti-am construit vreo trei butoaie,/ Din doagele care-ti lipsesc". Sau cu alta, inspirata de cuplul Angela Similea/Victor Surdu: "Tare-i sunt pe plac,/ Dubiul se exclude,/ Doar atunci cand tac, SURDU ma aude". Aculin Tanase a structurat aceasta carte sub forma unei antologii in care a publicat si texte care i-au placut la alti scriitori (are supratitlul "Aculin si invitatii de onoare"). Printre ei, Eugen Enea Caraghiaur, Serban Ionescu, Ion Pavelescu, Alexandru Clenciu, Pastorel. Prefata i-o semneaza prieteneste si elogios Iacob Voichitoiu si Alexandru Clenciu.   De ani buni, epigramistul boem lucreaza la o antologie care ar vrea sa cuprinda toti autorii romani de epigrame. Merge prin toate marile centre culturale din tara, citeste, strange material si spera sa publice cat de curand "Simfonia mintii". Asa vede el epigrama reusita. O simfonie, o delectare suprema a spiritului, in nici un caz "un gen minor". Are si modele mai vechi - Catul, Rablais, Schiller, Byron, Puskin, Caragiale, Pastorel - , dar are el insusi contraargument pentru expresia rautacioasa la adresa epigramei: propriul scris.     "La inceput, eram cu fasciculele mele la o terasa in zona Rosetti. M-am prezentat eu cine sunt si ce fac si m-am asezat la o masa. Ma striga cineva: «Maestre, zice, vino putin. Felicitari, sunt exceptionale, sunt briliante! Te rog sa-mi dai si mie autograf, ca astea peste ani o sa fie aur curat». Era scriitorul Tudor Topa. «Da, maestre, dar eu sunt scriitor boem, eu le vand cu autograf, dar la pretul unei beri, unui whisky sau pe-o injuratura sanatoasa!». «Cuuum? Nenorocitule, mars de-aicea! Eu sunt scriitor si nu pot sa vand un volum si tu imi ceri mie o bere! Ia-ti si cacaturile astea, nu valoreaza nimic!»" Aculin Tanase


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.