Gata, s-a intamplat! Presedintele Traian Basescu a promulgat Legea pensiilor. Intors pentru cateva zile de la mare, sa mai rezolve si niste treburi prin Capitala, seful statului a profitat de momentul propice, in care premierul era la Paris, sa-si faca un control la genunchiul lovit de cazatura de pe motor si a iesit pe micile ecrane cu doua vesti: una calda, alta rece. Vestea buna este ca a semnat, chiar daca cu chiu, cu vai, legea PSD, care va permite majorarea pensiilor. Dar vestea proasta este ca Guvernul Tariceanu nu va gasi un aliat in el, in greaua misiune de a consolida sursele de finantare pentru majorarea pensiilor. Ce a facut presedintele, de fapt? In plan politic nu cred ca a punctat mare lucru, stiut fiind faptul ca dorinta celor sase milioane de pensionari de a avea venituri ceva mai mari este atat de arzatoare incat toate justificarile logice ale lui Traian Basescu in legatura cu reticenta sa nu pot face decat sa se loveasca de un zid al indiferentei. Cei in putere vor o viata mai buna pentru parintii lor, pensionarii insisi tot spera sa o duca mai bine, asa cum li se promite de 17 ani. Fata de parlamentarii care au votat Legea pensiilor si Guvern, Basescu are acum meci nul. Castigase la referendum, dar i-a lasat pe ceilalti sa recupereze. E-adevarat, presedintele a fost si el luat o data prin surprindere, pentru ca nu s-a asteptat ca asa-numita coalitie neagra, din Parlament, sa propuna atat de fulgerator o lege buna pentru o categorie sociala importanta, iar Executivul sa o si sustina pana in panzele albe. Sa ne-ntelegem: teoria lui Traian Basescu privind fragilitatea surselor de finantare sta in picioare numai daca se adevereste stigmatul de incompetenta aruncat de presedinte asupra ministrilor Vosganian si Pacuraru. Daca insa cei doi, impreuna cu intreg Cabinetul Tariceanu, se vor speti si ii vor demonstra presedintelui ca s-a inselat, atunci revansa ar consta in bucuria varstinicilor, care vor primi pensii marite nu doar un an, ci permanent de-acum inainte. Daca in plan politic Traian Basescu s-a dovedit a fi imbatabil in multe situatii, zona economica nu ii prieste de fiecare data. In plan intern, pot intelege luptele de taurasi dintre Basescu si Tariceanu, Vosganian, Pacuraru, Olteanu, Orban etc. Dar ce mesaj transmitem noi pe plan international, ca tara membra a Uniunii Europene? Daca insusi presedintele considera ca suntem condusi de un Guvern de diletanti, iar unii dintre ministrii cei mai importanti sunt calificati drept neprofesionisti, ce imagine isi vor face despre noi altii, care nu inteleg faptul ca politica damboviteana e permisiva pana la grosolanie si chiar mai departe? De dragul romanilor, pe care spune ca ii pretuieste, presedintele ar fi trebuit sa se abtina de la astfel de invective, ca sa nu le spun rautati, la adresa unor demnitari romani pe care, pe urma, ii trimitem in cancelariile europene si asteptam sa fie ascultati, sa dea mesaje credibile, sa obtina sprijin si influenta. Departe de mine gandul sa ma alatur corului de laudatori ai lui Calin Popescu Tariceanu - are destui, si sinceri, dar si interesati. Dar, totodata, departe de mine sa am puterea sa spun ca albul e negru si invers, asa cum fac cei care il aplauda neconditionat pe presedinte, chiar si atunci cand se comporta ca un baietandru imbufnat ca a calcat stramb pe sotron.