Politica ne omoara!Liniste si zavera in P.S.D.

Pe vremea cand Emil Hurezeanu era consilier al primului ministru Adrian Nastase (ce lovitura de imagine, sa-l faci pe Hurezeanu, o voce atat de celebra inca de pe vremea cand radio "Europa Libera" era oxigenul care ne mai dadea nu doar informatii, ci si sperante, sa accepte sa fie consilier al sefului social-democratilor romani, era aproape echivalent cu a obtine un certificat de "bun
pentru democratie"), acesta i-a adresat urmatoarea intrebare: Domnule Nastase, daca ar fi exclusiv la latitudinea d-voastra de a forma un guvern, cu cine ati prefera sa-l alcatuiti, cu Emil Hurezeanu sau cu Miki Spaga (Mihailescu) si Octav Cozmanca? Si Nastase i-ar fi raspuns: cu Miki Spaga si Octav Cozmanca. Sigur, Hurezeanu spune ca raspunsul era nu doar de asteptat, dar si normal, pentru ca cei doi fosti ministri erau oameni pragmatici, eficienti, pe cand el era "doar un teoretician", un istoric, un analist politic, un om umblat in lume si cunoscator al multor taine ale acestei lumi si al modului in care ea se structureaza. Da, zic eu, dar "oameni eficienti" mai poti gasi, si poti avea cu zecile in liniile doi-trei, pe cand minti lucide si in acelasi timp un fel de certificat de gandire libera si de democratie, mai rar. A fost una din marile erori ale lui Adrian Nastase.
Zilele trecute, Vasile Dancu a demisionat din functia de vicepresedinte al PSD. Pastrand proportiile si nuantele de vigoare, eu spun ca de fapt, intre Vasile Dancu si Marean Vanghelie, Mircea Geoana a optat pentru Vanghelie. Cred ca Mircea Geoana face o eroare. Si inca una de principiu, care ar putea costa partidul.
De la pierderea puterii in 2004, PSD a intrat pe un fagas, pe un sleau din care, se pare, nu mai poate iesi. Orice ar face, partidul scade mereu in sondajele de opinie, ajungand la cote alarmante. Eticheta de "partid al coruptilor, al hotilor" nu se mai poate dezlipi. Sunt inimaginabil de multi milionari in euro in PSD.
Si aproape toti au ocupat in toti acesti ani post decembristi functii si demnitati publice. Dar, uimitor, mai toti liderii centrali si locali ai PSD s-au umplut, ca de bube dulci, de soacre, matusi, copii, neveste, verisori si cumnati superpriceputi in afaceri. Nu conteaza ca sunt inca adolescenti sau deja strabunici, care de abia de mai stiu cum ii cheama; orice ar face ei, pune si Dumnezeu mana, si banii se inmultesc mai mult decat in proportie geometrica! De fapt, BANII (mai ales cei murdari) ar trebui sa nu lipseasca din sigla, din emblema acestui partid.
Apoi, indiferent cat de multi tineri au venit in FDSN, PDSR, PSD, formatiunea politica respectiva a fost considerata mereu ca urmasul PCR, nu a reusit sa-si incheie socotelile cu trecutul antedecembrist. Aceasta si pentru ca, mai tot timpul, cartile erau facute de oameni din liniile doi si trei ale PCR, de fruntasi ai UTC si UASCR sau chiar fosti responsabili in structurile informative ale "statului socialist". Asta si-a pus amprenta si asupra structurilor si modului de functionare ale partidului. Deciziile erau mereu produsul unor manevre de culise la varf. Masinatiunile si sforariile din partid au fost transplantante cu o placere frenetica si in structurile decizionale ale statului (11 ani de guvernare din 17 postdecembristi) si au devenit "mecadoane de negociere" in parlament si in relatiile cu alte partide.
Desi PSD s-a afiliat Internationalei Socialiste si a devenit membru al PES, el nu a fost capabil sa formuleze un set de valori si un proiect (pe termen mediu macar) social-democrat, de stanga moderna, pentru Romania, asa cum exista in celelalte state europene. Din nou am ramas de caruta.
Cu toate acestea, in diverse etape, in PSD au venit oameni tineri, culti, unii chiar cu studii sau stagii de specializare in Occident. Oameni cu doua-trei limbi straine cunoscute, care incet-incet si-au facut loc, chiar daca timid, in structurile centrale, ba uneori si locale, de conducere. Parea ca, vorba aceea, cu rabdare si tutun, "tipi" de genul lui Cristian Diaconescu, Ioan Rus, Vasile Puscas, Vasile Dancu, Liviu Dragnea, Titus Corlatean, Victor Ponta, Daciana Sarbu, Dan Mihalache sau Mircea Geoana, si sunt inca destui, vor prelua conducerea PSD. Ca vom avea pana la urma o stanga autentica in Romania si un program de guvernare si de dezvoltare a tarii in viziunea acestei filosofii politice.
Varful de lance al acestui proces de modernizare, de reforma a PSD, absolut trebuincioasa tarii, parea a fi, la un moment dat, asa numitul "grup de la Cluj", sub bagheta lui Ioan Rus. Nu-mi dau seama exact ce s-a intamplat, dar dupa succesele de etapa si doar partiale, din 2005, ardelenii nostri s-au multumit doar sa "sada si sa cugete". Or, oricat de bine ai cugeta, daca nu treci la actiune, mai ales la momentul oportun, risti sa pierzi trenul. Clujenii prea au lasat sa fie suspectati si chiar acuzati de "regionalism". N-au avut abilitatea sau nu au indraznit sa treaca si Carpatii, sa-i atraga pe tinerii reformisti din Vechiul Regat. Reactia "vulpoilor" batrani si a sforarilor a fost rapida. La Bucuresti l-au instalat in fruntea organizatiei pe Marean Vanghelie. Nu inseamna, insa, ca daca strigi mai tare, daca esti agramat, coleric, daca injuri, jignesti si dai mici si bere esti "reprezentant al clasei muncitoare", esti un "om de stanga". Capacitatea financiara de a sustine partidul nu da si dreptul de a conduce organizatia. PSD nu este nici PC si nici PNG si nu trebuie sa devina o floare la buzunarul cuiva. Cand te gandesti ca alaturi de Vanghelie, organizatia de Bucuresti a PSD este condusa de un Doru Giugula, de un Ion Stan (cel de la sindicatul soferilor), de o Aura Vasile si chiar de un "ratacit in tranzitie", ajuns din domeniul muzicii in cel al taclalelor politice, precum Madalin Voicu, atunci iti trantesti clopul de pamant si zici: Duca-se pe pustii!
Inteleg dorinta lui Mircea Geoana de a se valida ca lider cu autoritate al PSD. De a scapa de sub tutela "grupului de la Cluj", de incercarile de revenire ale lui Adrian Nastase, de criticile dure si directe ale lui Sorin Oprescu, de impresia din presa ca, de fapt, partidul este condus de Viorel Hrebenciuc, de prezenta sacaitoare uneori, ca "o sula in coasta" a lui Ion Iliescu si de multe altele. Nu cred, insa, ca si-a ales cele mai bune mijloace. Nu cred ca trebuie sa-i interzica unui intelectual de stanga de talia lui Dancu de a se exprima asupra strategiei partidului, dar, in schimb, sa-l lase pe Vanghelie sa sperie lumea cu agresivitatea si agramatismul sau, emise la mai toate posturile TV. Nu cred ca mai poate juca la nu stiu cate capete, sa fie si in opozitie dar sa si dicteze ce legi si masuri sa adopte guvernul! Sa fie azi de acord cu votul uninominal (varianta ProDemocratia) si maine sa-l lase pe deputatul Nicolicea sa faca praf acest proiect. Dl Geoana isi asuma un risc imens, acela de a nu mai fi crezut de nimenea, de a se spune ca in cuvantul lui Geoana (deci al PSD) nu te poti lega, pentru ca in momentul in care ti-a inchis usa pe dinafara deja si-a schimbat parerea, ca practic, nu Geoana conduce partidul.
PSD se afla intr-un moment extrem de critic. N-as vrea sa mi se implineasca "profetia" pe care am facut-o in 1997, cand, la crearea Aliantei pentru Romania, am zis ca PDSR nu se va face bine decat atunci cand va mai suporta inca o ruptura.

---

Despre autor: