OZN-urile paralizeaza rachetele intercontinentale americane

Abia in zilele noastre, pe masura desecretizarii unor documente mai vechi, incepem sa intelegem amploarea unor perturbari produse in trecut instalatiilor militare de aparitiile OZN. Un astfel de caz il constituie inexplicabilele blocari, din 1966 si 1967, a rachetelor nucleare intercontinentale Minuteman, pe atunci arma principala de descurajare si de contralovitura al SUA in cazul unei agresiuni. Raymond Fowler, faimosul investigator OZN, lucra pe atunci ca salariat al firmei Sylvania, in echipa de realizare a acestor rachete, tinand o evidenta stricta a tuturor incidentelor, dar efectuand si investigatii pe cont propriu. In 1997 el s-a decis sa faca publice o parte din cele notate atunci. Unul dintre informatorii sai declarase in scris ca, in cursul anului 1966, in regiunea de nord-vest a Statelor Unite, in mai multe randuri in silozurile, grupate cate zece, toate rachetele se comutau, fara niciun motiv aparent, pe pozitia "no go", cu alte cuvinte, orice lansare devenea imposibila, el asistand personal la un astfel de episod. In perioada respectiva trecusera mai multe OZN-uri deasupra bazei. Alte doua rapoarte, culese de la baza aeriana Grand Forks (Dakota de Nord), vorbeau de OZN-uri observate cu ochiul liber, in timpul unor incidente similare, petrecute la 30 martie si la 25 august 1966.
Robert Salas, fost locotenent major al Air Force, va istorisi si el, in 1997, revistei UFO Universe, un incident asemanator, petrecut in 16 martie 1967. Salas era comandant adjunct al unui echipaj de lansare a rachetelor Minuteman in statul Montana. La cateva ore dupa miezul noptii, cand Salas era de garda in punctul de comanda aflat la douazeci de metri sub pamant, a fost anuntat prin telefon ca mai multi militari urmareau cateva lumini misterioase care se deplasau deasupra silozurilor care adaposteau rachetele. Peste cinci minute, i s-a telefonat din nou, spunandu-se ca un OZN, iradiind o puternica lumina rosie, pluteste chiar langa poarta centrala. Salas
si-a trezit seful, iar in timp ce-i raporta cele intamplate, pe panoul de alaturi, in dreptul fiecarei rachete nucleare, s-a aprins avertismentul "no go", insemnand ca rachetele nu puteau fi lansate. Situatia era cu totul neobisnuita, dat fiind ca nu era nici pana de curent si nici nu erau semne ale vreunei defectiuni. Raportand imediat situatia la comandament, au aflat ca un fenomen similar s-a petrecut si la un alt grup de rachete. Luand legatura imediat cu respectivii, li s-a spus ca si la ei toate cele zece rachete s-au comutat pe pozitia de a nu putea fi lansate dupa ce au fost semnalate OZN-uri in zona. Mai tarziu, in cursul aceleiasi zile, terminandu-si serviciul, Salas impreuna cu echipajul din care facea parte, s-au intors la baza Malmstrom a Air Force, unde au fost interogati, inclusiv de un reprezentant al serviciilor de informatii Air Force. Oficialitatile militare nu erau mai putin socate de cele intamplate decat Salas si camarazii sai. Li s-a spus ca nu era vorba de niciun fel de exercitiu, ca se vor face investigatii si ca este strict interzis sa se mai discute despre incident; n-aveau acest drept nici macar martorii intre ei. In 1995 Salas s-a decis sa solicite, prevalandu-se de legea dreptului la informatie (Freedom of Information Act - FOIA) date despre incidentul din 1967. El a aflat astfel ca Air Force, ca si firmele realizatoare, intre care Boeing, facusera atunci anchete detaliate. Concluzia a fost ca nu exista nicio explicatie plauzibila pentru incident.
Raymond Fowler notase si el ca in saptamana din jurul datei de 20 martie 1967 un angajat al firmei Sylvania, pe nume Ivor Dahlof, a vazut pe radar si cu ochiul liber OZN-uri in zona silozurilor cu rachete. Un avion de vanatoare trimis pentru a le intercepta a aterizat fortat, datorita functionarii anormale inexplicabile a unor echipamente. Un reprezentant Boeing, caruia Fowler i-a cerut informatii suplimentare despre avion
l-a sfatuit sa abandoneze subiectul, intrucat era strict secret.

---

Despre autor: