In ultima perioada se tot vorbeste despre reforma institutionala a Romaniei iar oamenii politici din diverse partide vin cu diferite propuneri, legate de regimul politic si de distributia puterii. Aceasta problema a devenit stringenta, odata cu razbo
In ultima perioada se tot vorbeste despre reforma institutionala a Romaniei iar oamenii politici din diverse partide vin cu diferite propuneri, legate de regimul politic si de distributia puterii. Aceasta problema a devenit stringenta, odata cu razboiul dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, care a trecut din plan personal in plan institutional, ducand la blocaje in functionarea executivului. O clarificare a atributiilor sefului statului si a sefului executivului se impune, iar impartirea rolurilor nu poate fi facuta decat cu girul electoratului. Acesta trebuie sa opteze clar si fara echivoc fie pentru o republica prezidentiala, in care seful statului este si liderul executivului, fie pentru o republica parlamentara, cu un presedinte ce nu are decat un rol onorific, de reprezentare a tarii in exterior, de acordare de distinctii si cu un premier cu puteri sporite. O revizuire a Constitutiei si o regandire a institutiilor si a rolului lor nu se poate face independent de principiul separarii puterilor in stat. Demersul de suspendare a lui Traian Basescu initiat de o coalitie anti-prezidentiala a schitat un conflict intre presedinte si Parlament. Constitutia nu precizeaza care sunt faptele grave, care ar justifica suspendarea si nu mai citeaza decat cazul de inalta tradare, drept conditie pentru sanctionarea sefului statului. Prevederile constitutionale in materie sunt neclare si lasa loc de interpretare atat in privinta faptelor incriminate cat si in ceea ce priveste procedura care trebuie urmata. Pentru ca o democratie sa fie puternica trebuie sa existe un echilibru intre puterea executiva, legislativa si judecatoreasca, in scopul impiedicarii abuzurilor de putere, acesta realizandu-se prin limitarea lor reciproca. Din pacate, in Romania, asistam de mai multi ani la conflicte intre persoane, intre politicieni, si implicit, intre institutii, datorita functiilor pe care le ocupa in stat. Romania a copiat imperfect semi-prezidentialismul politic francez, datorita faptului ca in Constitutia noastra nu exista prevederi referitoare la dizolvarea Parlamentului de catre presedinte si nici la revocarea premierului de catre seful statului. Atat presedintele cat si primul-ministru au un rol important in politica externa si de securitate a tarii si nu este clar ce se intampla in caz de divergente majore, cum a fost, de exemplu, tema retragerii trupelor romanesti din Irak. Nu era clar nici ce se va intampla in privinta refuzului presedintelui de a semna decretul de numire al lui Adrian Cioroianu in functia de ministru al Afacerilor Externe, la propunerea lui Tariceanu. Se punea problema daca presedintele nu face decat un gest cu caracter formal sau poate sa se opuna efectiv numirii unui ministru. Asemenea ambiguitati apar si in angrenajul separarii puterilor in stat, datorita faptului ca acestea nu pot fi complet independente, separate una de alta. Cea mai fragila dintre ele este puterea judiciara, in contextul exigentelor de independenta a judecatorilor. Controversa porneste chiar de la varf. Ministrul Justitiei este un membru al executivului si astfel solidar cu acesta, dar si cu partidul din care provine. Numirea procurorilor de catre fostul ministru Macovei a fost criticata de opozitie ca un gest de subordonare a Justitiei. De asemenea, presedintele nu poate sa formuleze atentionari, recomandari sau constatari despre institutii apartinand puterilor legislativa sau judecatoreasca fara riscul de a fi acuzat de ingerinta in actul de justitie, de presiuni asupra procurorilor, judecatorilor si de nerespectare a Parlamentului. Puterile executiva, legislativa si judecatoreasca trebuie sa fie separate si independente una de cealalta, in sensul unei impartiri clare a atributiilor si a stabilirii modului de actiune. Nu trebuie sa existe ingerinte ale unei institutii in functionarea celeilalte dar, paradoxal, toate sunt interdependente, pentru ca functioneaza in acelasi spatiu si in aceeasi societate.
Despre autor:
