Vineri, impreuna cu Cotidianul se vor distribui CD-ul cu trei simfonii de Mozart si o brosura despre muzician.

Al doilea titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul il ofera cititorilor in aceasta vineri, la doar 7,9 lei, contine Simfonia nr. 32 in sol major, „Uvertura in stil italian", Simfonia nr. 35 in re major, „Haffner", si Simfonia nr. 38 in re major, „Praga". Impreuna cu CD-ul veti primi si o brosura despre viata si opera muzicianului. Dirijorul Howard Shelley, cel care conduce Royal Philarmonic Orchestra in inregistrarea de pe CD-ul oferit de Cotidianul, a avut precursori ilustri in ceea ce priveste simfoniile lui Mozart.

Putini interpreti dirijori s-au incumetat sa inregistreze simfoniile de Mozart in integralitatea lor, asta cu siguranta si din cauza faptului ca dirijorii - ca de altfel multe alte categorii de interpreti - prefera un repertoriu mai opulent, cu orchestre mult mai ample si in care protagonistul s-ar putea crede ca este dirijorul sau solistul, dupa caz. Pentru Mozart, muzicianului trebuie sa-i fie foarte clar ca el se subordoneaza muzicii, ca „starul" este Mozart si nu el. Probabil si datorita faptului ca arta interpretarii, in virtutea unei formari anume, presupune un ego extrem de pregnant, multi interpreti prefera sa evite contactul cu Mozart, deoarece in cazul abordarii unei partituri a acestui compozitor este obligatoriu sa i te dedici in intregime, satisfacerea egoului devenind astfel destul de anevoioasa. In aceasta ordine de idei, desi multi instrumentisti, cintareti sau dirijori au in repertoriu citeva lucrari de Mozart, sint foarte putini cei care si-au cladit cariera bazindu-se pe acest repertoriu, denumirea generica de „mari mozartieni" fiind atribuita si recunoscuta ca atare extrem de greu.

Exista totusi interpreti al caror nume este in mod cvasiautomat asociat de catre majoritatea consumatorilor de muzica - melomani sau muzicieni - de cel al lui Mozart. Printre ei trebuie mentionati dirijorul Bruno Walter (1876-1962), pianista romanca Clara Haskil (1895-1960), soprana Elisabeth Schwarzkopf (1915-2006), baritonul Dietrich Fischer-Dieskau (1925-), pianistul si dirijorul Christoph Eschenbach (1940), pianista Mitsuko Uchida (1948-). Dar parca niciodata asocierea cu numele lui Mozart n-a fost facuta intr-un mod mai natural decit in cazul dirijorului austriac Karl Böhm (1894-1981), care a interpretat si a inregistrat aproape toate lucrarile orchestrale, vocal-orchestrale si operele mozartiene, el devenind astfel o referinta pentru toti cei care se incumeta sa abordeze lucrari de Mozart, contemporani cu el sau muzicieni din zilele noastre. Impactul si influenta pe care colaborarea cu el sau contactul cu interpretarile sale - inregistrate sau in concerte publice - le-au avut asupra altor muzicieni sint imposibil de ignorat, fie ca te numeri printre cei care ii apreciaza arta sau printre cei care i-o contesta.

Desi sint cunoscute doar doua inregistrari - Sonata pentru pian K.V. 310 in la minor (inregistrare din studio si din concert) si Concertul pentru pian si orchestra nr. 21 K.V. 467 in do major, cu Herbert von Karajan (1908-1989) la pupitru -, un alt muzician al carui „contact" cu Mozart a lasat urme adinci in istoria interpretarii a fost Dinu Lipatti (1917-1950), aceste doua interpretari fiind adesea mentionate aproape de fiecare data cind pasionatii de muzica sint in situatia de a se referi la „mari mozartieni".

De ce Salieri nu e ucigasul lui Mozart citeste pe www.cotidianul.ro/select