Seria Editiilor de Colectie pe care le asculti continua cu interpretul de muzica populara Ion Luican, un artist care isi adapta stilul, vocea, atitudinea la orice cantec, din orice zona a Romaniei. Canta cu foc "M-a facut mama oltean" sau haulea ca pe munti, ca si cand acolo ar fi avut radacinile.     S-a nascut acum 100 de ani intr-un sat din apropierea Bucurestiului, Frumusani, la sfarsitul anului 1907. La 29 decembrie. Era cel mai mic dintre cei patru copii ai lui Marin Luican si ai Alesandrinei. In adolescenta, la indemnul tatalui sau, ajunge la Craiova la Scoala de preoti si devine seminarist. Cand termina scoala vine la Bucuresti, unde isi va cunoaste viitoarea sotie.   Despre inceputurile carierei de cantaret a lui Ion Luican, fiica sa, Florina Luican, a tinut sa impartaseasca cititorilor: "Dupa Seminar, tata s-a angajat diacon la Biserica Balaneanu. Canta de rasuna biserica si intr-o zi l-a auzit patronul Restaurantului Izvorul rece, care l-a invitat la el in restaurant sa cante... Asa a inceput o evidenta bunastare a familiei. La restaurant a fost auzit de unul dintre directorii Radioului de pe atunci, care la randul lui l-a invitat sa cante, cum se spunea pe atunci, «pe viu». Adica la o ora fixa canta intr-un studio in fata unui microfon, la inceput reclame, apoi muzica usoara la moda in acea vreme. Primele imprimari pe placi de ebonita le-a facut in Germania, la Berlin, in studiourile de acolo, impreuna cu orchestrele romanesti cu care colabora".     CALITATI. Ion Luican era un mare actor, mai ales atunci cand interpreta romante. Dar foarte convingator, cel mai convingator era atunci cand canta din tot sufletul "M-a facut mama oltean!". Ion Luican a cutreierat tara cu mai toate orchestrele de muzica populara existente pe atunci. Florina Luican, fiica artistului, isi aminteste de Doina Gorjului, Filarmonica Banatului, Orchestra lui Ion Dragoi, celebrul violonist de mai tarziu din Moldova, apoi orchestre cunoscute din Cluj, Ploiesti si multe altele pe langa cele din Bucuresti: Perinita, Sfatul Popular al Capitalei, "Ion Vasilescu". A fost angajat doar la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei si la segmentul popular al Teatrului "Ion Vasilescu" din Bucuresti, de unde a si iesit la pensie.     CREDINTA. A avut toata viata o relatie speciala cu Dumnezeu. A cantat cele mai frumoase cantece romanesti, cele mai frumoase romante, dar nu si-a putut implini cel mai mare vis al sau: acela de a deveni preot. La 47 de ani se hotaraste sa urmeze si cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti, cei patru ani, dar fara sa apuce sa-si dea si licenta. Imprejurarile i-au fost potrivnice, dar si-a alinat durerea cantand in strana, la biserica.     SEDUCTIE. Avea o putere extraordinara asupra publicului. "Era frumos ca un brad inalt de la munte. Era constient de asta, caci privea la noi ca la furnicute, pe sub gene. Era genul de om - gentleman - care tinea la ceea ce dobandise, se respecta pe el, ii respecta pe ceilalti, impunea admiratia pe care i-o purta publicul", isi aminteste actrita Rodica Mandache. Ion Luican a fost prietenul doamnelor muzicii romanesti: Maria Tanase, Ioana Radu, Maria Lataretu. O generatie de aur. O generatie care a iubit si a respectat cantecul popular si sufletul poporului roman. "Coleg bun si prieten adevarat cu maicuta mea. Maria Lataretu, pe acest titan al melosului romanesc il intalneam adesea la concerte si in putinul lor timp liber la noi acasa. Un artist complex si de mare valoare interpretativa. Daca vreunul din impresarii timpului, cum era Dima sau dirijorul de la «Taraful Gorjului», Nicu Novac, voiau sa faca turnee de mare succes, luau cap de afis pe Ion Luican si pe Maria Lataretu. Succesul era garantat, iar spectacolele se tineau cu casa inchisa", povesteste Ioana Lataretu, nora marii artiste.     AMINTIRE. Drumurile artistice ale Rodicai Bujor, membra a aceleiasi generatii de artisti cu Ion Luican, s-au impletit de multe ori cu cele ale lui Ion Luican si iata cateva amintiri din cadrul emisiunii pe care Maria Banu i-a dedicat-o interpretului: "Cand eu l-am cunoscut pe Ion Luican era deja o vedeta a muzicii usoare de atunci. Acum, Ion Luican este o legenda. Era un om de o deosebita tinuta artistica, de o constiinciozitate rar intalnita la un interpret de muzica populara. El impunea prin personalitatea lui demnitate, arta, muzica". O poveste de exceptie alaturi de o muzica din vremea cand toata fiinta ti se rascolea la auzul unei melodii populare. Restituirea unei voci inegalabile: Ion Luican.     "Foaie verde fir mohor /Foaie verde fir mohor/Tare-am mai doinit cu dora€¦/Foaie verde de mohor/M-a pus dracua€™ sa ma-nsora€¦/Dar nevasta ca a mea/Nu mai are nimeneaa€¦" Ion Luican, vocea inconfundabila a muzicii romanesti      Muzica lui, buna sa-ti rascoleasca sufletul Marele prieten al multora dintre marii artisti romani, impresarul Gaby Michailescu, ne povesteste, printre altele, in Editia de Colectie dedicata lui Ion Luican: "(...) Luican n-a fost numai un bun cantaret, ci si un bun crestin; nu existau duminici si sarbatori cand era acasa sa nu fie prezent la Biserica Cimitirului Balaneanu, care era pe Strada Mihai Bravu, aproape de casuta lui, la care sa nu participe intocmai unui diacon la slujbe, cantand cu voce plina raspunsul preotilor principali. A mai existat un actor dramatic al Teatrului «Davila» de la Pitesti, care, de cate ori se repezea la Bucuresti, nu uita sa participe la inmormantari si la slujbele religioase de la Biserica Kretulescu, in fata careia national taranistii au inaltat statuia lui Corneliu Coposu, dand si el din patima crestineasca raspuns soborului de preoti". O poveste de exceptie alaturi de o muzica din vremea cand toata fiinta ti se rascolea la auzul unei melodii populare. Restituirea unei voci inegalabile: Ion Luican. O voce ca un clopot ce iti rasuna in inima. Poate fi ascultata de luni, 23 iulie, pe CD-ul ce insoteste Editia de Colectie a Jurnalului National.