Localitatea Corjova, din Raionul Dubasari, se afla din 1991 incoace intr-o continua nesiguranta. Desi este pe malul stang al Nistrului, tine de Moldova. Insa autoritatile de la Chisinau pot cu greu sa administreze zona, transnistrenii facand adesea demonstratii de forta contra romanilor de acolo, fara ca politia moldoveana sa ia atitudine.     In 1991, cand Basarabia a devenit independenta de Uniunea Sovietica, iar Transnistria s-a dezis de guvernul de la Chisinau, comuna Corjova a ramas Republicii Moldova. Desi au semnat un tratat prin care acceptau aceasta realitate, autoritatile de la Tiraspol au sabotat tot timpul administratia Chisinaului asupra localitatii. Insusi presedintelui Voronin, originar de acolo, i-a fost interzis accesul in urma cu ceva vreme.     CU INIMA IN DINTI. Pentru a ajunge la Corjova trebuie sa fii controlat de "vama" transitreana. Nu conteaza ca administrativ localitatea tine de Moldova, deoarece accesul se face peste podul de pe Nistru, de la Dubasari. Fiind ziaristi romani, a caror cetatenie nu le convine autoritatilor de la Tiraspol, am fost indrumati sa evitam controlul vamal. Solutia alternativa a fost tranzitul "ilegal" al Nistrului, pe podul din dreptul Hidrocentralei Dubasari, care se afla amplasata in aria comunei Corjova. Acolo exista soldati ai regimului de la Tiraspol, insa nu fac controlul identitatii, deoarece podul este trecut de localnici. Mergand relaxati, ca si cum am fi fost "oamenii locului", si avand aparatura "camulfata" in "plase de un leu", am trecut podul. Spre norocul nostru, n-am fost identificati de suspiciosii "graniceri" transnistreni. La capatul podului ne-a asteptat Iurie Cotofan, consilier local in comuna Corjova.     ISTORIA LOCULUI. De la Iurie Cotofan am aflat si istoria Corjovei. Din cate stie dumnealui, romanii sunt atestati acolo "de vreo trei sute de ani". Tot timpul, malul Nistrului a fost un loc nesigur, afectat de invaziile tatarilor, turcilor si polonezilor. In 1924, satul a fost inclus de sovietici in Republica Socialista Sovietica Autonoma Moldoveneasca, facuta pentru a motiva o viitoare alipire a Basarabiei la URSS. Prin 1930, in localitate a fost infiintat un colhoz. In anul 1940, dupa ce sovieticii au rapit Basarabia de la Romania, au fondat Moldova Sovietica, care avea in granitele sale si satul Corjova. Dupa razboi, localitatea a fost inclusa in zona industiala a orasului Dubasari. Dezvoltarea zonei a provocat si dezechilibru etnic, deoarece sovieticii au colonizat populatii din Rusia si Ucraina care sa lucreze in noile fabrici ce au aparut in Moldova. Problemele nationale ale Corjovei debuteaza prin 1989-1990, cand etnicii slavi au fost incurajati de guvernul de la Moscova sa se opuna tendintelor de independenta ale Moldovei. In regiune au fost adusi cazaci de pe Don, care sa organizeze rezistenta armata a Transnistriei fata de autoritatile de la Chisinau. La Corjova, razboiul a tinut din martie pana in iunie 1992. Au murit zeci de oameni, iar alte cateva sute au fost mutilati pe viata. De asemenea, multi corjoveni au fost dati disparuti, iar familiile nu stiu nimic despre ei pana astazi.     INTRE CHISINAU SI TIRASPOL. Primarul actual al comunei Corjova este Valeriu Mitul, fost combatant in razboiul din 1992. Oficial, el ar trebui sa administreze trei sate ce apartin de Republica Moldova: Corjova, Mahala si Lunga, cu o populatie de 4.000 de locuitori. Domnul Mitul spune ca este foarte greu sa controlezi comuna. Transnistrenii incalca intelegerile pe care le-au semnat in 1992 si fac tot ce e posibil pentru a intimida administratia moldoveneasca. Toti primarii si consilierii corjonevi au fost victimele abuzurilor regimului de la Tiraspol. Cum erau alesi, militienii din Dubasari veneau in Corjova, ii arestau sub diferite pretexte si-i puneau sa semneze declaratii din care reiesea ca nu vor reprezenta Republica Moldova in localitate. Din "arsenalul" de "metode de convingere" n-au lipsit rapirile si tortura. Unii au rezistat presiunii, altii nu... Echipa lui Valeriu Mitul a fost aleasa in mai 2003, din randul organizatiei de fosti combatanti, fondata chiar de primar. A fost arestat de zeci de ori de militia din Dubasari, sotia i-a fost data afara de la lucru, iar pretutindeni se simte urmarit de serviciile secrete ale Tiraspolului. Cu amaraciune, combatantii din 1992 recunosc ca doar ei se mai lupta pentru ca localitatea Corjova sa ramana la Republica Moldova. Autoritatile de la Chisinau trateaza cu superficialitate problema lor, foarte putine fonduri fiind trimise aici. Valeriu Mitul se plange ca pentru intretinerea anuala a unei strazi in comuna Corjova i se dau cam 50 de dolari. "Ce sa faci cu banii astia...", ofteaza dumnealui. Bugetul local al primariei este, de asemenea, greu de acumulat: "Unii agenti economici de pe teritoriul comunei Corjova dau taxele la Dubasari, adica la Transnistria. Avem in localitate hidrocentrala, fabrica de confectii (cu peste o mie de lucratori), fabrica de beton armat, colhozul, intreprinderea auto, insa transnistrenii si-au pus oamenii in fruntea lor si nu putem colecta taxe".     IN VOIA SORTII... Politia, care ar trebui sa asigure functionarea legala a institutiilor din Corjova, este ca si inexistenta. Pentru 4.000 de locuitori, guvernul de la Chisinau a instalat un post de doi politisti, care n-au nici o autoritate. Doar sa fie acolo... Daca se intampla vreo infractiune in satele Corjovei, oamenii aleg dupa bunul plac cui sa se adreseze - politistilor moldoveni sau militienilor transnistreni. Astfel, legea este o norma optionala in acest colt al Moldovei... Primarul Mitul povesteste ca din cauza neputintei politiei moldovenesti ii este imposibil sa organizeze intruniri obstesti in Corjova: "De cate ori ne adunam pentru vreo serbare, comemorare sau alegeri, militienii transnistreni vin si ne raspandesc cu forta in fata politistilor nostri neputinciosi. Nu este nimeni care sa ne apere...".       Violente la alegerile locale In luna iunie 2007, in Republica Moldova au avut loc alegeri locale. Comuna Corjova a fost din nou in atentia guvernului de la Chisinau si a organizatiilor internationale, deoarece era de asteptat ca transnitrenii sa saboteze organizarea scrutinului. La primul tur, tinut la 3 iunie, militienii din Dubasari au ocupat sectia de votare de la Liceul "Mihai Eminescu" din Corjova, iar scrutinul nu s-a mai tinut. Dupa acest incident, candidatii au fost "vanati" timp de doua saptamani, cat dura pana la urmatorul tur, fiind nevoiti sa fuga de la casele lor. La turul al doilea, din 17 iunie, militienii transnistreni au fost mult mai violenti, distrugand sectia de votare in jur de ora sapte dimineata si sechestrandu-i pe politistii moldoveni care se aflau in liceu. Dupa ce au fost batuti, acestia s-au retras la dreapta Nistrului, iar de atunci nici un reprezentant al Ministerului de Interne de la Chisinau n-a mai calcat prin Corjova. In astfel de cazuri, cand moldovenii si transnistrenii se afla in disputa, ordinea publica ar trebui sa fie asigurata de "pacificatorii" rusi, soldati care au datoria sa medieze tensiunile din zona. Primarul Corjovei, Valeriu Mitul, sustine insa ca "pacificatorii" nu fac altceva decat sa sprijine regimul de la Tiraspol, iar despre vreo mediere a diferendelor nici nu poate fi vorba. El le reproseaza acestora ca la 17 iunie, desi stiau ca militenii de la Dubasari vor ocupa satul, au facut doar controale superficiale ale zonei: "Au venit la 12 noaptea, totul normal, au venit la 5 dimineata, la fel. Dar cand a trebuit, la 7 cand se deschidea sectia de votare, n-au fost aici! Cand trebuiau sa stea sa nu intre militia transnistreana. Dupa ce militienii au faramat totul, a mai trecut o ora si apoi au venit si pacificatorii...".