La 20 iulie se implinesc 80 de ani de la moartea Regelui Ferdinand I. Carol I l-a desemnat mostenitor al tronului in 1889. Romanii l-au primit cu simpatie pe chipesul ofiter prusac care parea mai putin distant si autoritar decat unchiul sau. In timpul domniei lui, incepute in 1914, s-au realizat Statul National Unitar, reformele electorala si agrara si s-a dat tarii Constitutia din 1923. Marturiile contemporanilor descriau un rege bun, patriot, insa timid si usor influentabil.     La 12 august 1865, in castelul de la Sigmaringen al familiei princiare Hohenzollern, s-a nascut Ferdinand-Victor-Albert-Meinrad. Parintii sai erau Leopold (pretendent la tronul spaniol) si Antonia (infanta de Portugalia). Sub influenta mamei sale, tanarul Ferdinand a indragit invatatura religioasa, ceea ce nu l-a impiedicat sa se dedice "meseriei armelor". A urmat cursurile scolii militare din Kassel, iar la 20 de ani servea ca sublocotenent in Regimentul I al garzii regale. Educatia si-a desavarsit-o in universitatile germane de la Tubingen, Leipzig si Bonn.     ALTETA REGALA. La 10 mai 1881, unchiul sau, Carol, a fost incoronat drept Carol I Rege al Romaniei. Veniti din Germania, la ceremonie au asistat si fratele sau, Leopold, impreuna cu cei doi fii - Carol si Ferdinand. Dupa cinci ani (1886), Ferdinand a vizitat din nou patria adoptiva a unchiului sau, cand Regele Carol I se arata deja ingrijorat de perspectiva lipsei unui mostenitor la tron. Conform Constitutiei romane, coroana regala putea fi preluata de fratele sau de nepotul cel mai varstnic al Regelui. Cum atat Leopold, cat si fiul sau, Wilhelm, au refuzat aceasta demnitate, Ferdinand a fost desemnat in 1889 mostenitorul primului rege din Romania. Alteta Sa Regala (cum erau numiti mostenitorii) a sosit in acelasi an la Bucuresti. In Romania, tanarul principe si-a continuat cariera militara, urcand rapid gradele de la sublocotenent pana la general de corp de armata.     PRINCIPESA MARIA. Odata rezolvata chestiunea mostenitorului tronului, o alta problema s-a ivit pentru perechea regala Carol I si Regina Elisabeta - alegerea printesei potrivite pentru a fi inscaunata Regina Romaniei. In anturajul Reginei Elisabeta se distingea Elena Vacarescu, o tanara fermecatoare, descendenta dintr-o veche si respectata familie de boieri romani. Regina, ea insasi cunoscuta in mediile literare sub pseudonimul Carmen Sylva, o aprecia pe tanara sa companioana pentru talentul literar. Logodna lui Ferdinand si a Elenei, oficiata in 1891, a starnit insa indignarea elitei politice care considera ca viitoarea regina trebuia sa apartina unei case regale europene si nu unei romance, fie ea si de inalta cultura cum era Elena Vacarescu. Tanara poeta a ales calea autoexilului la Paris, devenind o apreciata scriitoare de limba franceza, iar pentru "Nando" - cum era numit intre apropiati Ferdinand - s-a cautat o alta printesa. In 1892 el a cunoscut-o la München pe Maria Alexandra Victoria de Edinburgh, nepoata favorita a reginei Elisabeta, iar logodna lor s-a celebrat la Potstdam. Despre logodnicul ei, Maria nu stia prea multe amanunte, iar posibilitatea de a trai in Romania era ceva "de nedeslusit", dupa cum a marturisit ulterior in memoriile sale. Cu toate acestea, casatoria s-a oficiat la 29 decembrie 1892 in castelul german de la Sigmaringen. Politicieni si militari romani au completat alaiul Regelui Carol. Regina Elisabeta a lipsit, insa, invocand o afectiune "de moment".     IN FRUNTEA TÃ…RII. Timp de 22 de ani, perechea princiara a trait in umbra celei regale. Participarea lui Ferdinand la chestiunile politice ale tarii era redusa, el orientandu-se spre problemele militare. Izbucnirea primului razboi mondial a insemnat momentul de cotitura in viata lui Ferdinand. Divergentele dintre majoritatea politicienilor romani (favorabili neutralitatii) si Carol I (adeptul respectarii tratatului incheiat cu Germania) l-au macinat serios pe Rege. In acelasi an s-a stins din viata. In aceste conditii grele pentru Romania, Ferdinand I a fost proclamat Rege la 28 septembrie 1914. Colaborator apropiat i-a devenit liderul liberal Ion I. C. Bratianu, care l-a convins ca Romania trebuie sa fie aliata Antantei si nu a Triplei Aliante, in care se afla Germania - tara de obarsie a dinastilor romani. La schimbarea atitudinii lui Ferdinand I a contribuit si Regina Maria, antantofila convinsa prin insasi originea sa englezeasca. Primind acordul Regelui pentru demararea tratativelor cu Antanta, Ion I. C. Bratianu a incheiat la 4 august 1916 tratatul politic si conventia civila cu reprezentantii acesteia. Dupa cum singur recunostea, Ferdinand luase decizia de a purta razboi impotriva tarii sale de origine dupa "lupte teribile". Pentru a-i pedepsi "tradarea", capul familiei de Hohenzollern, imparatul Wilhelm al Germaniei, i-a retras ordinul casei sale, gradele, decoratiile si onorurile ce i le acordase.     VREMURI GRELE. Entuziasmul provocat de intrarea in razboi a fost repede dat uitarii de greutatile intampinate de Armata romana spre sfarsitul anului 1916. Infrangerile de pe front si defectiunea produsa aliatului rus de revolutia din 1917 au adus Romania intr-o situatie disperata. In scurt timp, Ferdinand I si Ion I. C. Bratianu s-au vazut nevoiti a incheia o pace separata cu reprezentantii Puterilor Centrale. Pentru a demara negocierile diplomatice, antantofilul Bratianu a demisionat, fiind inlocuit in functia de prim-mi-nistru de generalul Averescu. Insasi dinastia era in pericol, Ottokar Czernin, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, amenintandu-l pe Ferdinand I cu ocuparea si impartirea Romaniei intre Austria, Bulgaria si Turcia. Despre rezultatele intrevederii dintre Ferdinand I si Czernin din 14 februarie 1918 a relatat a doua zi Regina Maria in jurnalul ei. "Nando s-a intors azi-noapte la 1:00, dar nu l-am vazut decat azi-dimineata, nota ingrijorata Regina. Insa tocmai dupa dejun am putut sa raman singura cu el in camera, ca sa-mi spuna ce s-a intamplat. A fost ceva groaznic din toate punctele de vedere. Czernin de-abia a fost politicos (a€¦). Nu dadu lui Nando nici un fel de nadejde. Conditiile se pare ca sunt cu neputinta de primit, dar, daca nu ne invoim cu ele, trebuie dupa parerea lor sa fim stersi de pe fata pamantului, tara noastra trebuie sa dispara." La o saptamana de la intalnirea cu Czernin, Romania a acceptat conditiile impuse, semnand un tratat preliminar de pace, prin care se arata de acord cu cedarea Dobrogei, demobilizarea a opt divizii si grele prevederi economice. In acel moment, visul realizarii unirii tuturor provinciilor romanesti intr-un singur stat parea greu de realizat.     "REGELE TUTUROR ROMANILOR". Desfasurarea razboiului a luat insa in anul 1918 o alta intorsatura. Un eveniment petrecut la Chisinau i-a dat sperante Regelui Ferdinand I. Sfatul Tarii din Republica Moldoveneasca a decis la 27 martie 1918 unirea cu Romania, "serbarile" avand loc la Iasi. A fost primul pas spre crearea Romaniei Mari, desavarsite prin unirea cu Bucovina (28 noiembrie 1918) si Transilvania (1 decembrie 1918). Prin semnarea Tratatului de la Trianon si a celui de la Paris (28 octombrie 1920) diplomatii occidentali au recunoscut noile granite ale Romaniei, iar mai-marii tarii au ales Alba-Iulia pentru a-i incorona ca rege si regina pe Ferdinand si pe Maria. Orasul din Transilvania fusese ales in amintirea alipirii provinciilor Transilvania si Moldova la Tara Romaneasca sub sceptrul domnitorului muntean Mihai Viteazul (1599). De bunul mers al festivitatilor urma sa se ocupe Comisia pentru organizarea Serbarilor Incoronarii Suveranilor, ce il avea ca sef pe generalul Constantin Coanda, presedinte al Senatului la acea data. Cu aceasta ocazie s-a construit special Catedrala Incoronarii din Alba-Iulia, s-au emis timbre, medalii, plachete si s-au pictat portrete ale suveranilor. Se pare ca statul roman a cheltuit atunci 22 milioane de lei, suma enorma in acea vreme. Fonduri au fost destinate si coroanelor - insemne ale puterii. In cazul lui Ferdinand I s-a pastrat coroana de otel purtata de predecesorul sau, Carol I, la care s-au adaugat stemele noilor provincii. In schimb, pentru Regina Maria s-a realizat o coroana somptuoasa, din aur, in stilul imparateselor din Bizant. Desi pregatirile incepusera din 1920, ceremonia s-a realizat dupa doi ani, din cauza catedralei a carei constructie trena. In sfarsit, la 15 octombrie 1922 s-a oficiat incoronarea lui Ferdinand I ca "rege al tuturor romanilor" in prezenta trimisilor statelor europene si a delegatilor romani din intreaga tara. Totul s-a incheiat cu un "pranz popular" pentru toti invitatiia€¦     AGONIA LUI FERDINAND. In 1923 s-a promulgat noua Constitutie, statul roman unificat pastrandu-si caracterul de monarhie constitutionala. Nici un act al Regelui nu avea valoare decat contrasemnat de un ministru de resort. Ferdinand I numea in schimb ministrii, pana la moartea sa (1927) "preferandu-l" ca premier pe Ion I. C. Bratianu, in care, marturisea apropiatilor, avea mare incredere. Adversarii politici ai lui Bratianu l-au acuzat pe acesta ca il "subjugase" cu totul pe monarh. Curand o alta ingrijorare "bantuia" in elita politica. Starea de sanatate a Regelui se inrautatise din 1924 in urma unui accident la vanatoare, apoi l-a chinuit o tumefiere de varice. Ulterior, suferintele provocate de un cancer intestinal au devenit de nesuportat. Tratamentele cu radiu prescrise de catre specialistul belgian Sluis au amanat o perioada sfarsitul Regelui. Starea sa de sanatate se agrava de la o zi la alta. In asteptarea mortii sale, liberalii, taranistii si averescanii au declansat lupta pentru sefia guvernului, alegerile organizate in iunie 1927 fiind favorabile PNL-ului. In acest context politic tulbure, vestea mortii lui Ferdinand i-a mai "temperat" pe politicieni. La 20 iulie 1927 s-a anuntat oficial decesul, dar legat de momentul mortii sale au aparut inca din epoca speculatii. Printul Nicolae aminteste in memoriile sale ca tatal sau a murit la 18 iulie, pe cand Nicolae Iorga indica data de 19. Un alt martor al acelor vremuri, Armand Calinescu, a afirmat ca decesul a fost ascuns pentru ca la acea data, imediat dupa alegerile din iunie castigate de liberali, Parlamentul nu era inca legal constituit. Exista astfel pericolul sa se intruneasca vechea legislatura dominata de averescani. Corpul neinsufletit a fost dus de la Sinaia la Bucuresti si expus locuitorilor capitalei la Palatul Cotroceni. Potrivit dorintelor sale, Ferdinand a fost imbracat cu uniforma sa de cavalerie. Locul lui Ferdinand a fost luat de nepotul sau, Mihai, in varsta de numai cinci ani, deoarece mostenitorul de drept, principele Carol al II-lea, renuntase la tron. Potrivit uzantelor, copilul Mihai urma sa fie "ajutat" de o Regenta alcatuita din printul Nicolae, patriarhul Miron Cristea si Gheorghe Buzdugan.     IN PLAN SECUND "L-am vazut (pe Regele Ferdinand, n.n.) facandu-si intrarea in Bucuresti, in fruntea trupelor sale, in mijlocul aclamatiunilor capitalei liberate. Calare, avand pe Regina alaturi de dansul, in aceasta zi de glorie, el era mahnit. Din cauza ca el era atat de scund si ea atat de inalta, lumea n-o vedea decat pe dansa, de cum ii zarea. Gratia ei de amazoana si buchetul de crizanteme galbene atarnat de oblanc, atrageau toate privirile" Printesa Martha Bibescu     SPERANTE "Vreau ca in timpul domniei mele, printr-o intinsa si inalta dezvoltare culturala, patria noastra sa-si indeplineasca menirea de civilizatie, ce-i revine in renasterea orientului european, dupa atatea veacuri de cumplita zbuciumare. Sunt sigur ca, in indeplinirea marei noastre datorii, voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai tarii, nedespartiti in gand si in fapta in jurul Tronului" Regele Ferdinand I,1922     RESPECT "Moartea Regelui intregitor de tara si Neam a fost plansa de toata suflarea romaneasca. Am putut vedea in drumul facut de cortegiu de la Sinaia la Bucuresti si de aici la Curtea de Arges cum plangeau prin diferite gari pe unde trecea cortegiul copii, femei si batrani pe acest Rege bun si bland care a avut norocul sa constituie si sa prezideze marirea tarii." Stelian Popescu ,ministrul Justitiei, 1927     PORTRET "Vorbea rar, cu privirea pierduta in departare, cu frumoasele palme unite, sprijinite pe genunchi sau intinse in fata lui. Cu un gest fermecator le ridica in sus in clipa in care dorea sa-si exprime o parere, atunci, chipul lui ganditor se lumina" Elena Vacarescu Preocupat de botanica Pentru un rege de origine prusaca, Ferdinand avea o preocupare ce i-a uimit pe supusii sai romani. Inca din tinerete studiase pasionat botanica, astfel incat in Romania a ajuns sa-i surprinda pe colaboratorii sai apropiati prin cunostintele sale in domeniu. Ferdinand I putea cu usurinta sa numeasca numeroase specii de flori cu denumirile lor latinesti. Stelian Popescu, el insusi membru al Consiliului de Administratie a Casei Gradinilor, si-a notat in jurnal impresiile despre "ciudatenia" monarhului. "Regele se preocupa mai mult de plantele rare ce-i ieseau inainte si le spunea pe numele latinesc decat de vanatoare",scria Stelian Popescu.     Aventuri princiare Despre viata de familie a perechii Ferdinand - Maria s-a vorbit mult inca din perioada in care cei doi erau doar principi. Daca paternitatea primilor doi copii - Carol si Elisabeta - nu a fost pusa sub indoiala, in schimb despre Maria Mignon se spunea ca este fiica Mariei cu tanarul ei aghiotant, locotenentul Gheorghe Cantacuzino, presedintele de mai tarziu al partidului Totul pentru Tara. Si despre cel de-al patrulea copil, Nicolae, s-a spus ca ar fi fost copilul Mariei cu un alt barbat, miliardarul Waldorf Astor. Alt barbat din viata Mariei a fost printul Barbu Stirbei, Ileana (nascuta in 1908) fiind banuita a fi copilul celor doi. Despre ultimul copil, Mircea (1914), mort la doar trei ani, nu au existat zvonuri. Se spune ca o perioada Ferdinand s-a consolat, la randul lui, cu printesa Martha Bibescu, care i-a dedicat dupa ani un portret plin de dragoste.     Carol - rebelul casei regale Dintre vlastarele familiei regale, Carol, nascut in 1893, care era mostenitorul tronului, a creat si cele mai multe suparari. Prima oara a incalcat statutele Casei Regale prin casatoria cu Zizi Lambrino (1918). Relatia celor doi a fost anulata, iar printul a primit 75 zile de inchisoare pentru parasirea postului din Armata romana. In 1925, el a cunoscut-o la Paris pe Elena Lupescu, de dragul careia Carol l-a anuntat pe Rege ca renunta la tron. Ferdinand i-a primit abdicarea si a decis ca mostenitorul sa fie nepotul sau Mihai.