Locotenent colonel in Afganistan al armatei sovietice, in anii a€™80, medic in Tiraspol in timpul razboiului transnistrean, in prezent chirurg la Targu Bujor, basarabeanul Valentin Scraba s-a nascut a doua oara cand s-a stabilit in Romania.
Locotenent colonel in Afganistan al armatei sovietice, in anii a€™80, medic in Tiraspol in timpul razboiului transnistrean, in prezent chirurg la Targu Bujor, basarabeanul Valentin Scraba s-a nascut a doua oara cand s-a stabilit in Romania. Unele cutume ale societatii l-au facut sa se simta exact ca pe campul de lupta din Kandahar. Medic ofiter rezervist in armata sovietica, ajuns pentru o perioada director de spital in Romania, doctorul Scraba este un tip fericit: "Castig circa 300 de dolari lunar si consider ca este un salariu bun. Nici nu imi vine sa cred ca iau atatia bani. In Moldova as fi fost platit cu 62 de euro. In plus, traiesc intr-o democratie mult mai avansata ca cea de acasa si pot respira aer romanesc". Cateva bucurii simple, care ii dau farmec vietii. Una presarata cu amintiri dure, pe care uneori nici nu vrea sa le comenteze. "Ma trezesc cosmaruri. Nu ati vrea sa le aveti!" LIMBA RUSA. S-a nascut in satul Gherman, langa Sculeni. Intr-o familie saraca, de romani. De mic a fost indemnat de tatal sau sa vina in Romania, "la Galati, unde fratele sau se stabilise in 1944". Nu a avut nimic, colhozul le asigura existenta de zi cu zi. "Singura mea bogatie a fost capul asta. Eram cel mai sarac din scoala primara, dar cel mai destept. Noi nu aveam bani nici sa-mi iau o bicicleta sau sa merg cu autobuzul. Am facut patru ani naveta pana la scoala pe jos. Cate cinci km zilnic. Adica, am mers pe jos, in acest timp, distanta intre Moscova si Chisinau." Pana la varsta de 14 ani nu a vorbit limba rusa. Nici nu stia cata nevoie avea sa aiba de ea. "In clasa a IX-a, tata l-a facut pe dracu ghem si m-a trimis in tabara de matematica, in Crimeea. Acolo, in tabara, mi-am zis ca in tara asta daca vrei sa obtii ceva trebuie sa sti rusa. Am vorbit si am trait ruseste pana in 1994." KANDAHAR. Un deceniu l-a petrecut in Germania, in Berlinul de Est. Ca medic militar. Apoi, in 1986 a fost trimis in Afganistan. Sef de spital l-a avut pe nepotul lui Hrusciov. Apoi i-a devenit sef, peste un an. A picat in Kandahar exact in perioada in care afganii intorsesera armele impotriva rusilor. "La inceput ne-au primit cu flori. Nu pe mine, pe cei care au fost inainte. Cand am ajuns acolo l-am gasit pe Ben Laden ofiter american! Era vremea cand Gorbaciov preluase puterea, cand vremea noastra in acea tara se sfarsise. Ajunsesem sa ne intrebam ce cautam noi acolo", rememoreaza Scraba. I-a placut in Afganistan. Avea conditii foarte bune in spital si a salvat multe vieti. Ale sovieticilor, dar si ale bastinasilor. Spune ca pana sa plece in Kandahar a fost ateu. Asta pana cand "mi-am dat seama, acolo, in plin razboi, ca fara Dumnezeu nu as fi salvat atatea vieti". Pentru medicul basarabean, razboiul din Afganistan a insemnat operatii pe care nici nu visa sa le realizeze vreodata. Nu tratau numai soldati sovietici. Un sfert din pacienti erau chiar mujahedini, unii fiindu-le inamici pe campul de lupta. "Veneau de foarte multe ori inarmati. Si murdari. Intr-o zi, am primit un afgan impuscat in trei locuri. Avea o barba imensa si doua centuri cu munitie pentru mitraliera legate pe piept. L-am pus sa le dea jos. A indreptat automatul spre mine si m-a amenintat ca ma executa. I-am facut radiografiile cu cartusierele pe el. Au iesit inclusiv pe film. Erau oameni tare ciudati", spune Scraba. Cei doi ani de razboi au insemnat o puternica lupta pe care a dat-o pentru a reusi sa se adapteze la societatea in care armata l-a trimis: "Cand m-am intors din Afganistan, am trecut pe la un prieten, in Tashkent. M-a intrebat cum a fost acolo. Nu stiam ce sa-i spun. Nu stiam cum sa-i explic ca aceste lupte presupun de multe ori frica celor aflati la putere de a le rezolva pasnic. Ca uneori religia poate aduce mai multe crime decat orice alta cauza dreapta. Imi era greu sa-i exprim toate astea. Imi e greu sa le exprim si in prezent. Am fost impotriva razboiului. Eram ofiter, asa ca trebuia sa-l accept". Unele vieti le-a salvat, iar localnicii le-au luat fara nici o remuscare. In fapt, un astfel de episod ii aduce cosmaruri aproape mereu: "Am tratat la o fetita de 12 ani o plaga foarte urtata, prin impuscare, in zona inghinala. Apoi, feta fost tratata ca un gunoi. Pentru ei era doar un balast uman, se atinsesera necredinciosii de ea. A cui a fost vina ca a fost ranita? Un militar, cand pleaca la razboi, stie ca este posibil sa nu se mai intoarca. E meseria lui. Dar un copil ca ea ce vina are? Si revin la amicul meu. Ce sa-i spun? Ca Dumnezeu a vorbit singur cand ne-a dat povete? Ca traim intr-o lume in care valorile sunt calcate in piciore pentru ca unul sau altul vad o problema diferit?". A prins inclusiv inceputul razboiului din Transnistria. "Nu vreau sa vorbesc despre el. In trei luni acolo am vazut grozavii mai mari decat in doi ani in Irak." 23 reprezinta numarul anilor petrecuti de Valentin Scraba, ca medic militar, in Armata Sovietica. A stat zece ani in RDG, doi ani in Kandahar si trei luni in Transnistria Vacuta de inchiriat In 1988 s-a intors acasa. La numai trei zile sotia i-a pus in fata divortul. Socat, dezamagit de viata, a luat decizia de a pleca intr-un concediu la Galati. La rudele pe care nu le vazuse de ani de zile. Acolo, a cunoscut o femeie. Pana la urma si-a unit destinul cu ea si s-a mutat in locul pe care il visa inca de cand era mic, cand tatal sau ii spunea sa vina in Romania. "A fost greu. Dupa 23 de ani de chirurgie a trebuit sa fac din nou practica, precum orice student. Am avut noroc cu un profesor de acolo, m-am adaptat repede." A primit un post la Targu Bujor, la 50 km de Galati. In 2001 a devenit director interimar in acea institutie. Timp de trei ani a condus spitalul. Nu a vrut sa dea concurs pentru a continua in functie pentru ca "trebuia sa intru in politica, pentru ca oamenii ma tratau de multe ori ca pe un strain". Nu vrea sa vorbeasca de conditiile existente in sistemul medical. Este multumit ca in perioada respectiva a reusit sa inchirieze o vacuta, de la un localnic, fara sa dea bani. Vacuta da 18 litri de lapte zilnic. A mai reusit un barter cu alt localnic si aducea dulceata gratis in spital. "Astfel aveam o parte din micul dejun asigurat fara sa dau bani." Nu vorbeste corect romaneste. Foloseste un dialect moldovenesc destul de vechi. Uneori ii este rusine sa deschida gura prin piata. "Multi au facut misto de mine. Nu ma supar, ii inteleg pe oameni. Astea sunt chestii minore." In schimb ii e dor de sora care sta la Marea Japoniei, in Mahotka, si de cea care locuieste mai aproape, la Glodeni, langa Balti. Vorbeste, in schimb, de politica, de discrepantele dintre romani si basarabeni. "Vorbim aceeasi limba, avem aceeasi istorie si cultura, dar suntem despartiti. Acolo, multi nu vor sa spuna ca sunt romani si afirma ca sunt moldoveni pentru ca din 1812 suntem separati. Tara Romaneasca a aparut ulterior. De aia nu au constiinta de romani. Si mai sunt si invidiosi. Totul pleaca de la nivelul de trai, asta vorbind de invidie. Nu stiu cat sunt de vina Bucurestiul sau Chisinaul pentru problemele dintre cele doua state. Totusi, cred ca Romania ar trebui sa fie mai toleranta cu problemele astea. Trebuie sa tina cont si de faptul ca in Moldova se vorbeste mult si nu se face nimic. Acolo rusii pompeaza petrol si gaze. Ii au la mana. UE, in schimb, vorbeste mult si nu face nimic. De aia spun ca ar trebui mai multa intelegere. Pe de o parte, acolo au ramas comunistii la putere, pe de alta parte, rusii le dicteaza ce sa faca. Sunt stransi cu usa."
Despre autor:
