Adrian Paunescu sarbatoreste astazi 64 de ani. Iata o confesiune de suflet:   "O strofa potrivita pentru aceasta zi? Eu n-am sa ma fac bine niciodata, Mereu voi suferi de-o boala grea, Simtindu-mi constiinta vinovata, Ca nu e totul bine-n tara mea.   Am si inceput poezia noua: Aici si tragedia s-a travestit in farsa, /Miroase-a paparuda si a miriste arsa. Celor ce ma iubesc le transmit astazi iubirea si recunostinta mea. Celor ce nu ma iubesc - iubirea, intelegerea si rabdarea mea. Firea mea s-a schimbat, o data cu trecerea anilor. Sunt mai milos, mai tolerant, mai putin congestionat fata de adversari. Singura mea teama e sa nu afle micul tonomat cu gusa ca implinesc 64 de ani si sa ma dea afara din Senat, din viata si din eternitate. Vreti sa stiti daca sunt la fel de vijelios? Am fost un cobai, mai candva, al meteorologiei romanesti de astazi. Nu, nu sunt la fel de sprinten cum eram cand ma temeam ca n-o s-apuc sa ajung alergator de cursa lunga. Ascund relatii ilegale cu Continentul American si cred ca o sa ma sanctioneze fictionistul European Marty. Mi-e tot mai dor sa stau de vorba cu parintii mei, carora le-am si dedicat acest poem de disperare:   Telefon peste moarte In lumea numelor straine, Ma simt, si eu, un strainez, Iau telefonul langa mine si n-am ce numar sa formez.   Traiesc, fara speranta, drama Ca neamul meu, acum, e frant, Mi-e dor de tata si de mama, Dar nu au numar, la mormant. De convorbiri cu ei sunt gata si in necunoscut ma zbat, ii sun pe mama si pe tata, Dar crucea suna ocupat.   Au numere secrete parca si aparatul n-are ton, Deodata aflu si tresar ca Nici moartea n-are telefon.   Mi-e dor de voi, parinti din moarte, Cu lacrimi bine va cuvant, Si uit ca ati plecat departe Si n-aveti roaming, sub pamant.   Formez un numar, oarecare, Intreb precipitat de voi, Dar stiu ca mort e cel ce moare si nu mai vine inapoi.   Si, vai, de-atata timp incoace, Va chem si-n visuri, sa v-ascult, Dar iarba pe morminte tace, Cu numar desfiintat demult.   Si, daca o sa tinem minte, Probabil, cand o fi sa mor, Am sa va caut in morminte, Pe-un numar de interior.   9-10 iunie 2007 A.P.   Ma bucur ca mi-am trait viata cu daruire si urgenta si sunt trist ca mi-am trait viata cu daruire si urgenta. In bucurie sta si tristete. De mustrat, ma mustru pentru vremea pe care am pierdut-o, ca sa-i conving pe pigmei ca putem fi egali, dar si ca sa fie, si ei, mai intelegatori cu mine, subglezinierii de ei. Dar ma opresc aici, sa nu-mi creasca gusa. E destul ca am burta. Talentul ar avea nu o culoare, ci toate culorile, adica R.O.G.V.A.I.V.: Rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet. Iubirea pentru bunica mea avea culoarea pamantului in care s-a dus, iubirea pentru fetita mea, Ana Maria, are culoarea ochilor ei apartinatori de cer, iubirea pentru femeie - un fel de semafor multiplicat pentru fiecare dragoste pe care am trait-o. Propriu-zis, nu stiu ce culoare are iubirea pentru femeie. Ca noaptea nu se vad culorile. Ce culoare are norocul? E tulbure. Loialitatea este ros-galben-albastra. Ce cadou mi-as dori? Sa spun sincer? Un catel Schnautzer-Urias, un telefon mobil LG sau Motorola sau Samsung sau Nokia (de ultima serie) si fruntea lui Gusa pe moneda (inca neinventata) de 0, 00000000000 1 PIN. Am trait toate schimbarile necesare unui om matur pentru a supravietui si, in plus, sentimentul dureros ca, asa cum spunea, memorabil, poetul Mihalas «Viata este opera noastra inevitabila». De visat nu mai visez doar o lume a competitiei, cum visam in socialism, cand competitia lipsea dureros, ci si o lume a dreptatii si a sigurantei zilei de maine, la care ma obliga prapadul pe care-l traim. Daca as porni-o din nou prin tara cu Cenaclul? Numai sa mai gasesc tara acasa si sa nu ma prinda cu varsta mea ilicita vamesii varstelor, gusandrii de serviciu, ca parca vad ca nu scap viu de acesti corifei embrionari. Cenaclul nu a murit. Oricum, seria de CD-uri lansata la inspiratia "Jurnalului National" va rectitori Cenaclul Flacara pe ruinele noastre. Intr-o forma sau alta il voi relansa. La 20 de ani iubeam gloria, la 40 iubeam iubirea, la 64 iubesc totul (in cei 64 renasc si cei 40 cand iubeam iubirea). La tot ceea ce v-am marturisit, adaug gandurile mele bune, pentru toti cei care au memorie, criterii si bun-simt. Doamne, ocroteste-i pe romani!"     Culoarea iubirii... "...Iubirea pentru femeie - un fel de semafor multiplicat pentru fiecare dragoste pe care am trait-o. Propriu-zis, nu stiu ce culoare are iubirea pentru femeie. Ca noaptea nu se vad culorile" Adrian Paunescu