Jurnal de fotograf (Tudor Vintiloiu)

"Si ciinele meu putea face poze bune la acest concert"

Am ajuns la stadion putin dupa prinz. N-am fost sigur ca o sa pot fotografia concertul decit cu aproximativ o ora inainte ca Mick Jagger sa intre pe scena. Au fost doar citeva institutii de presa acreditate, si acelea alese dupa niste criterii care nu imi sint clare. Nu toate agentiile au primit acreditari, iar cele care au primit nu au avut voie sa imparta imaginile cu celelalte agentii (lucru care se numeste "pool" si care se practica atunci cind nu au toti acces la un eveniment).

Organizarea din acest punct de vedere a stat sub semnul misterului si al discriminarilor arbitrare.

De citeva zile, toti fotografii din presa stau ca pe ace. Fiecare isi da cu parerea despre cum va fi si fiecare spune ce a mai auzit de la prietenii unor prieteni care au mai fost la concerte Stones. Se zvonea ca cei "alesi" vor fi contactati de organizatori cu instructiuni precise. Ca vom fi pusi sa semnam contracte si ca ni se vor cere fotografiile la finalul concertului, pentru a fi aprobate de catre consilierii lor de imagine. Nu a fost chiar asa.

Contracte, insa, am semnat. Fotografiile pe care le-am facut nu sint nici ale mele, nici ale ziarului. Sint ale lor. Noua ni se permite sa le folosim doar timp de trei luni.

La ora 19.30 am stiut ca o sa pot face fotografii. Cei citiva "binecuvintati" am fost luati de organizatori de la intrare si condusi catre stadion, flancati de paznici pe toate partile. Dupa ce s-au asigurat ca avem capacele pe obiective, ca nu cumva sa fotografiem drumul pina la stadion (iar n-am inteles logica), ne-au impartit contractele si am semnat.

In continuare, am fost dusi la un "briefing". Aici, o fatuca de la PR-ul trupei ne-a explicat in engleza ce trebuie sa facem minut cu minut. Ne-a zis sa stam linistiti, ca o sa fie usor (mi s-a pus un nod in git). Atit de usor, incit si ciinele ei ar putea face poze bune. (Nu ne-a spus ce fel de ciine avea.) Ne-am uitat unii la altii. Nu mi-era clar daca am fost jigniti. Nu conteaza.

Mai departe ne-a explicat cind trebuie sa-l pozam pe Mick, cind trebuie sa ne intoarcem cu spatele, cind trebuie sa fotografiem publicul, unde sa stam, ce obiective sa folosim si ce timp de expunere (ma rog.. am exagerat un pic la ultimele doua.. dar sint sigur ca ne-ar fi putut spune si asta.. ciinele sigur stia..).

Apoi cameramanilor le-au lipit hirtie pe obiective, tot ca sa nu poata filma altceva decit aveau voie (hirtia e mai sigura decit capacele). La fotografi doar s-au incruntat. Dupa asta, totul s-a petrecut exact cum ne spusese. Am fost dusi linga scena, am fotografiat, ne-am intors cu spatele, iar am mai fotografiat, am schimbat obiectivele, iar am fotografiat, si pe urma ne-au scos afara. "Gata! Asta a fost. La revedere! Cum adica, vreti sa vedeti si voi concertul? Fotografii au venit cu treaba, nu ca sa se distreze. Ne pare rau. Va multumim."

Noroc ca aveam si bilet. Am iesit si am intrat la loc, de data asta fara aparat foto. Culmea este ca au facut acest circ urias, cu aceste reguli extrem de stricte, dar nu s-a obosit nimeni sa ne controleze in rucsacuri. Puteam sa intru cu orice. Dar ce stiu eu? I-am vazut pe Stones. Restul nu mai conteaza.

---

Despre autor: