Tinerii din Transnistria stiu ca noi suntem fascisti. Ca moldovenii le-au ucis parintii, iar pericolul vine dinspre Romania. Asta ii sperie pe romanii din dreapta Nistrului. Pe care i-am intalnit saptamana trecuta, cand ne-am riscat libertatea, treca
Tinerii din Transnistria stiu ca noi suntem fascisti. Ca moldovenii le-au ucis parintii, iar pericolul vine dinspre Romania. Asta ii sperie pe romanii din dreapta Nistrului. Pe care i-am intalnit saptamana trecuta, cand ne-am riscat libertatea, trecand frontiera in republica autoproclamata Transnistria.  Am trecut in Transnistria intr-o zi de vineri, 13. Saptamana trecuta. Masina noastra avea numere de Bucuresti. Noi, aparatura foto performanta si un insotitor dat in urmarire generala in partea stanga a Nistrului. Am mers impreuna pe urmele conflictului armat de acum 15 ani, care inca se mai simte la fiecare pas. Ne-a insotit Anatol Croitoru, unul dintre liderii romanilor in razboiul transnistrean. Daca am fi fost prinsi, am fi avut mari probleme. Dar am avut noroc. Ne-a ajutat o punga mare de biscuiti de ovaz, pe care-i rontaiam aparent distrati in masina. Si care avea, in acelasi timp, rolul de a acoperi geanta mea si vesta colegului meu Dan Marinescu. Dedesubt era camera foto, cu trei teleobiective. Paream niste turisti rasfatati care nu s-ar gandi nici o clipa la situatia tensionata de dincolo de Nistru. Vamesul care mai avea foarte putin pana sa gaseasca aparatura vorbea romaneste. Era unul dintre moldovenii de dincolo care nu-si gasesc locuri de munca si sunt nevoiti sa lucreze de partea adversarului, asa cum ne-a explicat insotitorul nostru. M-a privit in ochi. N-a vazut nimic din ce se astepta, poate, sa vada, si ne-a lasat sa trecem. Dupa ce am platit 7,50 lei moldovenesti de fiecare. Daca am fi avut vreo carte la noi ar fi fost o mare problema. Intai ne-ar fi arestat si abia dupa o zi sau doua, dupa ce s-ar fi lamurit ca nu vrem sa facem "trafic" de literatura in limba romana, ne-ar fi dat drumul din beci. Pentru ca arestul inseamna aruncarea victimei intr-un beci de la Tiraspol. Acolo au ajuns si jurnalisti din Republica Moldova, cu intentii mult mai nevinovate decat ale noastre, prinsi cu aparatura de amatori la ei.     "I-AM LUAT CAPUa€™ CU SAPA". Anatol Croitoru, unul dintre cei mai activi luptatori pentru romanism de dincolo de Nistru, ne-a insotit peste granita. Am mers impreuna in trei sate celebre din raionul Dubasari: Cosnita, Corjova si Cocieri. Celebre pentru cruzimea luptelor de la inceputul anilor a€™90. Primul popas de dincolo de Nistru l-am facut la el acasa, la Cosnita. Am intrat impreuna in curtea linistita, cu bolta de vita-de-vie, pasari si catelusi. "Iaca, aicea-n pragua€™ casei am omorat io primua€™ cazac in a€™92", s-a grabit Anatol sa ne explice, aratandu-ne exact locul cu pricina. "I-am luat capua€™ cu sapa. A ajuns in pragua€™ casei, cand au intrat cazacii in sat sa vaneze politistii care n-au vrut sa se uneasca cu ei, sa devie militieni. Si-au intrat in sat sa nimiceasca tati politistii. Pe mine m-a cautat, ca eram un lider. Am sculat satua€™." Abia mai tarziu am aflat ca Nicolae, fiul cel mic al gazdei noastre, pe care l-am cunoscut cand am ajuns in curtea lui Anatol, luase parte la acea scena de cosmar, cu 15 ani in urma. Cand ni l-a prezentat, tatal lui ne-a spus doar ca este absolvent de Medicina. Dar Nicolae avea 10 ani cand a asistat la scena de cosmar care a marcat inceputul luptelor sangeroase in satul Cosnita: "A intrat cu blindata asa, aicea, tati au vinit si-au insfacat baiatua€™ care lucra in politie. A spus ciniva. A tradat. A spus: «Uite-aicea-l gasiti». Si-au venit. Cazacua€™ cela o intrat cu atuomatu-n ograda. Niculae era pe la bunica si copilua€™, copil... O vazut blindatele si el nu stia de razboi. Aista cand o intrat pe poarta cu automatua€™, Nicolae era acolo. El l-o prins pe Nicolae de cap cu mana stanga si cu automatu-n dreapta tragea. Sapa era aicea-n garda, povestea Anatol, punand mana chiar pe sapa din poveste. Care nu se afla la locul ei, deci a dus-o spre gard ca pe un element de recuzita foarte important. Cand am iesit de-aici se auzea rafala de automat. Pe pragua€™ asta statea copilua€™ in mainile lui. Atunci am insfacat sapa, cum el era cu spatele la mine si cand i-am dat, o ramas fara cap", si-a terminat el povestea, facand, cu sapa-n mana, prin aer, reconstituirea luptei cu intrusul.     CE L-A MANAT IN LUPTA. "Mi-era indiferent", a continuat Anatol, dupa cateva clipe de tacere, vazandu-ne incremeniti. "Copilua€™ tapa, acolo tapau tati. Tati tapau, era o situatie extraordinara. Fugea pamantua€™ de sub picioare. Asa se batea trupua€™ cela, sa videti, inca o ora prin ograda. L-am luat pe Niculai, ei o luat politistua€™, fara sa-si deie seama ca unua€™ nu-i intr-nsii, si s-au dus. Era o racneala... Eu stiu ca am dus copilua€™n casa. Si ce sa fac? Asta se zbate aici, copilua€™i acolo, s-o zbatut inca vreo ora asa, sarea-n sus si capua€™ era jos. Am inchis poarta. Ei au plecat. Mie mi-a ramas automatua€™. A fost primua€™ automat. Cu el am mers tat razboiua€™. O fost extraordinar. Munitie mai am." Anatol si-a luat apoi oamenii si s-au dus sa faca rost de arme de la unitatea militara din satul vecin. Au luptat mult timp, iar pierderi de vieti omenesti au fost de ambele parti. "Cazacii erau cu cojoaca si peste cojoace erau ca niste hamuri. Intrau in ograda: «Ada vin!» Nu cunosteau nici moldovineste, nici romaneste. Si daca ziceai: «Vorbiti cu noi! Vorbiti in limba noastra, ce?» Zicea: «Ce, vrai sa ramani fara cap?» Aici, din mosi-stramosi, de cand stiu ei, cica e pamant cazacesc! Au intrat cazacii-n sat, la-nceput, care «da o cana de vin», care-ase... Pe urma au dat buzna-ceia. Au inceput la Cosieri si Corjova mai intai. Mergea pi strada, vedea o fetita, o bateau, isi bateau joc de ea, vedea o femeie, la fel. Vedea un barbat, il bateau. La Corjova la fel." Si toate astea s-au intamplat doar cu 15 ani in urmaa€¦     SARACIE LUCIE. Am trecut doua rauri, Prutul si Nistrul. Dincolo de Prut, saracia e putin mai mare decat in Romania. Dar dincolo de Nistru, Saracia, de-acum cu majuscula, e la ea acasa. "Pamanturile noastre erau acolo, dincolo de granita. Si ce sa facem acum? Ca nu ne mai lasa sa ne ducem sa le lucram", ne-a explicat Anatol. Fabricile s-au inchis sau functioneaza la capacitate minima. Anul asta a fost si seceta, iar oamenii n-au mai avut parte nici macar de fructele si legumele din gradina. "Suntem vai de capua€™ nostru cum traim noi. Iaca, nu ne ploua, daa€™ ce sa facem?", ne-a spus tris un satean de la Cocieri. Batranii lucreaza in gradina. E tot ce le-a mai ramas. Tinerii se angajeaza pe unde pot sau pleaca. Unii reusesc sa plece in Europa. Altii, la Moscova. Copiii traiesc din saracie si asteapta sa fie ajutati. Dar ajutorul nu mai vine de nicaieri. Nici de la Moscova, nici de la Chisinau, nici de la Bucuresti. Luptele ideologice sunt deja invinse de foamete. Si pentru romani, si pentru vorbitorii de limba rusa, fie ei transnistreni, ucraineni sau rusi. In satul Corjova, care apartine tot de Republica Moldova din punct de vedere administrativ, am stat de vorba cu primarul si cu directorul scolii de limba romana. Ei lupta pentru salvarea spiritului romanesc, sprijinul romanilor e minim. In timp ce ideologia separatista e sustinuta de Moscova. "Ei de-acuma au istoria lor, pe care-o studiaza in scoala. Toti eroii lor, ai separatistilor, sunt in istorie si ei invata. Generatia asta a lor, care-acuma are 17-20 de ani, in sange le-a intrat ideologia asta a lor. Ca romanii-s fascisti, moldovenii-s fascisti si-asa mai departe. Si-acum tineretua€™ asta, asa o ura e educata-ntr-ansii fata de noi, nu va spun... Nu gandesc logic, ca trebuie ceva de schimbat, ca trebuie malurile-acestea sa facem ceva cu ele. Daa€™ aici tineri nu-i poti convinge ca nu-i corect ce se face. Daa€™ ai nostri n-au ideologie. E o problema. Statul roman nu pricepe", ne-au spus amandoi, completandu-se reciproc. Dincolo de ideologii, de iubire si de ura, stapana in Transnistria ramane tot saracia. Si imposibilitatea de a construi ceva. Orice.     PAMANTUL MORTII, INCA VIU. "Uite, casa asta a ramas fara acoperis", ne-a atras atentia Anatol, in timp ce ne indreptam spre casa lui. In unele gradini, crengile visinilor sunt aplecate pana la pamant sub greutatea rodului. Dar nu mai e nimeni care sa le culeaga. Casele au fost distruse, iar fostii lor gospodari nu mai sunt. Jalea te urmareste pretutindeni cand mergi prin Dubasari si prin satele romanesti de la malul Nistrului. Cruci. Peste tot, cruci! Fiecare cruce are o poveste infioratoare. "Iaca, aicea, ati vazut crucea ceia? Au murit trei copii. Dupa ce s-au terminat luptele, copiii au gasit o bomba si n-au stiut. S-au jucat cu ea", ne explica Anatol, in timp ce treceam cu masina pe langa ruinele unui fost combinat din satul sau. Mai tarziu aveam sa aflam ca unul dintre copiii morti era chiar nepotul lui. In alt loc, la intrarea in sat, am coborat din masina sa vedem o cruce de piatra: "Aicea a fost prima linie a razboiului in a€™92. Au murit 14 combatanti. Trei politisti si restul civili. In cinstea zilei de 19 martie s-a inaltat rastignirea asta. In fiecare an pe 19 martie, noi venim sa comemoram. Pe baietii care nu au norocul sa se bucure cum ne bucuram noi acuma. Aicea cam s-a sfarsit razboiul. S-au dus luptele cele mai crancene". Langa monument mai era ceva care i-a starnit amintiri proaspete lui Anatol. O fosta statie de epurare a apei, bombardata in a€™92. "Iata aicea, cand era inca statia, asa de tare-mpusca, ca am sarit de pe ea. Altfel eram impuscat. Aicea a murit Lupascu. Baietii au venit si-au luptat cu noi si-acum sunt refugiati la Chisinau. Guvernantii au promis ca le da case, ca le face... Le-a dat niste garsoniere-asa, unde ei stau cu 4-5 copii. O parte sunt casatoriti si n-au unde sta."     LUPTA CONTINUA. Anatol este inca pregatit de lupta. Ca si ceilalti. Situatia lor e incerta. Ei ne-au spus ca au primit chiar anul acesta scrisori de amenintare cu moartea. Anatol Croitoru spune ca presiunile se fac atat asupra lui, cat si asupra membrilor familiei sale. Cei care au stat de vorba cu noi la Cosnita, la Corjova si la Cocieri spun ca nu le mai este frica sa faca declaratii, pentru ca deja nu mai au nimic de pierdut. Ajutor nu primesc de la Chisinau sau de la Bucuresti, lupta lor e cumplita, iar viata le e in pericol in fiecare clipa.       Acasa la cel mai temut serif Frontiera cu Transnistria ne-a facut cei mai inraiti fani ai biscuitilor de ovaz "Nefis". Productie locala. Acolo, digestia se produce instantaneu. Cand ai o geanta plina cu aparatura foto pe care n-o declaria€¦ Dar am trecut. Probleme la granita au si localnicii, asa cum am aflat de la Anatol: "Iata, io am cumnata in Dubasari, sora sotiei mele. Ca sa merg la ei, pregatesc 7 lei si 50 o taxa si spune: «La ce oara pleci?». «Plec la ora doua.» «Si la ce ora te-ntorci?». «La ora 5.» Si daca nu viu la ora 5, adica la ora 17, gata, sunt luat in masina lor si sunt dus la Tiraspol pentru a fi cercetat. Unde-am disparut, ce-am facut io in plus". Dar Anatol nu vorbea despre sine. Ne-a dat doar un exemplu, ca sa intelegem cum stau lucrurile cu ceilalti care vor sa treaca dincolo, la rude. Pentru ca el nu mai trecuse granita de foarte mult timp, pana am mers impreuna. "Eu am si legitimatie de combatant si la un timp aveam poza mea pusa-n geam, sa ma prinda, ca eram considerat cel mai mare dusman al lor", ne-a explicat el razand, in timp ce ne plimbam prin centrul orasului Dubasari, acasa la "Serif". "Primesc o bataie, sa videti ce sarbatoare faci Transnistria. Vai di capua€™ nostru. Si cei de la post care ne-o dat drumua€™ gata-s dati afara. Is impuscati. Aicea, seara, in amurg, nu mai e nimeni pe strada. Vin in hainele militare si patruleaza prin oras", ne-a mai explicat el, in timp ce chiar prin fata noastra trecea un grup bine organizat de copii, dusi cu forta la plimbare de un tanar voluntar.       Morti au fost de ambele parti Victime au fost destule si de cealalta parte. "In a€™92, in luna martie, in partea ceia s-o tras", ne povestea Anatol in timp ce treceam prin centrul orasului. "Aicea o fost o sedinta si-n momentua€™ in care-o iesit in fata aicea-n colt, o venit o bomba. Uite-acolo o coroana. Aicea o fost omorati 12 directori. Adica tat aparatua€™ lor. Conducerea Dubasarilor. A iesit in pauza si taman atunci... Se spunea de-atuncea, mana era intr-o parte, capu-n alta. I-o distrus di tat." Daca au fost romani sau nu cei care au tras, nu se stie. Pentru ca acest razboi a inceput dupa ce un militian transnistrean a fost impuscat. Dar nu de moldoveni. La Corjova, in localitatea in care s-a nascut actualul presedinte al Republicii Moldova. Am trecut si noi pe langa monumentul ridicat pentru comemorarea militianului impuscat atunci, iar Anatol ne-a explicat cum au stat lucrurile: "De-aici a-nceput, ca au zis ca noi am omorat unul de-al lor, daa€™ de fapt ei l-au omorat. E monumentu-aici. Serghei Sivcenco era militianul. De-aicea s-a spus asa, ca, chipurile, l-au ucis moldovenii. Dar ei intre dansii s-o-mpuscat.Si s-o-nceput razboiul".       S-au aparat "Iaca, aicea-n pragua€™ casei am omorat io primua€™ cazac in a€™92, I-am luat capua€™ cu sapa. A ajuns in pragua€™ casei, cand au intrat cazacii in sat sa vaneze politistii care n-au vrut sa se uneasca cu ei, sa devie militieni. Si-au intrat in sat sa nimiceasca tati politistii.Pe mine m-a cautat ca eram un lider. Am sculat satua€™." Anatol Croitoru,combatant     Lupta ideologica "Ei de-acuma au istoria lor, pe care-o studiaza in scoala. Toti eroii lor, ai separatistilor, sunt in istorie si ei invata. Generatia asta a lor care-acuma are 17-20 de ani, in sange le-a intrat ideologia asta a lor.Ca romanii-s fascisti, moldovenii-s fascisti si-asa mai departe. Si-acum tineretua€™ asta, asa o ura e educata-ntr-ansii fata de noi, nu va spun..." Valeriu Mitu,primar Corjova     Solutie extrema "Cand am iesit de-aici se auzea rafala de automat. Pe pragua€™ asta statea copilua€™ in mainile lui. Atunci am insfacat sapa, cum el era cu spatele la mine si cand i-am dat, o ramas fara cap" Anatol Croitoru,combatant       Amintiri si prezent Mergand spre Dubasari, la prima vedere am fi zis ca trecem pe langa un teren proaspat arat. Explicatia a venit imediat de la ghidul nostru: "Aici tat, cat vedeti cu ochii, erau numai transee. S-au astupat de-acuma. Erau transee dintr-un capat in altul. Au murit multi oameni pe campuri, pe-aicea. Era teren minat". Spre punctul de frontiera, in stanga noastra, am mai observat si o colina. Evident, strategica pentru momentul conflictului, asa cum aveam sa aflam imediat: "In partea asta, pe deal, separatistii, care erau sustinuti de armata rusa, armata a 14-a, in ziua de 19 martie o venit acolo, de-acuma este asa-zisa vama a transnistreenilor. Aici unde-i crucea aia, mormanul cela, erau acolo cu pusca de-alea mari, trageau catre sat. De-aia vream sa luam mormanua€™, sa putem sa trecem mai departe. Si n-am reusit. Pe data de 19 mai a fost o tradare. Eram asteptati. Aceia si-n partea asta erau si-n partea ailalta. Erau cazaci, rusi veniti de prin Rusia, erau un grup de fetite care erau lunetiste. Da, trageau asa de bine trageau... Erau niste tinere, intr-un grup sportiv. Le-au adus aicea sa-si faca treaba cu ele. Au impuscat. Erau pe dealua€™ asta si ne-mpuscam peste deal. Iata aicea granita. Puteti sa filmati". Anatol a lucrat la Dubasar multi ani, pana la razboi. De aceea, in 1991, cand conflictul era deschis, le-a pus de cateva ori bete-n roate, cum a putut. Intr-o noapte a arborat tricolorul Romaniei in centrul orasului, dupa ce s-a imprietenit cu paznicii si i-a imbatat bine. "A doua zi dimineata era toata militia lor. Insirati cu aotomate, aceia tati erau alungati, arestati. Tapau: «De unde e tricolorua€™? Ce fel de paza e asta? A stat trei zile.»" Altadata a cumparat un teanc de ziare separatiste, apoi le-a dus inapoi, dupa ce a scris in interiorul lor lozinci antitransnistrene. Si multe altele.     "Acum m-as teme de aventuri de-astea, dar atunci consideram ca-mi faceam datoria de jurnalist. Eram acreditat oficial la Londra pentru Reuters. Aveam 42 de ani. Lucram pentru agentia Reuters si pentru ziarul guvernului Republicii Moldova. In afara de asta, eu ma simteam la mine-acasa. Am facut si un album cu fotografiile de atunci. Am avut probleme, pentru ca s-a tras in mine de cateva ori. S-a tras si cu luneta de doua ori. Ultima oara, la 26 aprilie 1992." Tudor Iovu, fotoreporter  


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.