Generatiile tomberon

S-au nascut atunci cand parintii lor erau dornici de afirmare. Au crescut si cresc singuri, fara ca parintii lor, ce abia se tarasc, obositi, catre casa, sa mai aiba chef si de odraslele lor. Ignorare ori o palma dupa ceafa inainte de culcare, cu noroc vreo convorbire telefonica internationala le tin loc de "noapte buna". Frustrarea celor mici e greu de descris. Aud ei ca parintii n-au bani, ca se mai si cearta din cauza asta, se bat, dar nu pricep de ce nimeni nu-i mangaie si nu le vorbeste frumos. Se duc la gradinita. Acolo, dau de niste tanti puse pe harta sau cu chef mai degraba de tigara si cafea decat de ingrijirea si educarea viitoarelor generatii. Lasati nesupravegheati, pricep inca de mici ca violenta fizica si verbala ii ajuta sa-si rezolve problemele. Un pumn in capul colegului si mancarea aruncata peste fata sunt gesturi prin care isi arata superioritatea, dar cadre didactice care sa le explice ca se pot exprima foarte bine si folosind cuvinte nu prea se gasesc. Dezinteres mare fata de copii, interes in multe cazuri insa cat cuprinde fata de situatia materiala a parintilor, de la care se asteapta in continuare cadouri si bani. Pe strada, mizerie. Acasa, desene animate, televizor, calculator. Obiecte fara suflet de care micutii se folosesc pentru a se autoeduca. Nesupravegheati, vad stiri despre crime, violuri si nimeni nu-i langa ei sa le explice de ce nu e bine sa faca la fel ca oamenii de la televizor. Cati dintre micii telespectatori de azi vor fi sociopatii de maine? Desene animate: violenta, batai, cuvinte urate, vulgare. Le invata si le repeta pana ce devine o obisnuinta sa vorbeasca oribil, parandu-li-se absolut normal. Caci, din nou, nimeni nu le-a explicat ce-i cu atatea personaje negative si ca televiziunile care difuzeaza programe pentru copii alearga dupa ceva ce se numeste rating, aducator de mare castig cu orice pret. Indata ce mai cresc, in scoli subiectele predilecte de discutie se refera la telenovele. Acasa, la scoala, in tabere, lumea vara in ei manele, iar copiii invata sa-si traiasca viata pe ritmuri "orientale".
Se duc la scoala si inca din clasa intai sunt pregatiti pentru viata dura ce-i asteapta. Cadrele didactice nu-i mai stapanesc pe acei copii ce intra in sistemul de invatamant gata salbaticiti. Programa incarcata nu permite asimilarea cunostintelor decat cu sprijinul celor de acasa. Care in multe cazuri lipseste. Parintii s-au dus, poate, sa munceasca in strainatate. Copiilor straluciti, de care familiile s-au ocupat, le este si mai greu. Ei nu inteleg ce-i cu atata violenta. Deci incaseaza. Azi, maine, mereu, pana cand ajung si ei sa recurga la violenta. Ca sa se apere singuri. Profesorii sunt prea preocupati. La inceput de an cer salarii mari si fac greva. Elevi sunt multi, materie inutila, multa si ea. Nu le mai ramane timp decat de suetele din pauza, in care micutii, nesupravegheati, isi cara unii altora pumni in cap. Ajung chiar sa se omoare intre ei. La poarta scolii ori liceului, traficanti de droguri. Parintii cu posibilitati platesc bani grei la meditatori, desi nu e normal ca inca de la clasa intai sa fie nevoie de ei. Insa nici mama, nici tata n-au timp sa tina mana micutului in vreme ce el invata primele litere, dar sa mai si discute despre problemele reale ale micilor scolari! Sau, daca unii ar vrea sa discute, cine mai are timp sa-i asculte? Copiii ajung, cu greu, la liceu. Cum-necum, apar din nou aducatorii de iluzii efemere. Violenta, prostitutie, coruptie... Despre cat de greu este sa prinda un loc la facultate, ce sa mai vorbim? Aceia care scapa cu viata din scoala pot fi fericiti. Au reusit!
Primii au implinit deja 18 ani. Voteaza! Au fost tratati ca fiind tomberoanele tuturor. S-a aruncat in ei cu mizerii: dezinteres, injurii, manele, telenovele, dar acum asteptam ca ei sa se comporte ca niste oameni adulti, cu gandire profunda, seriosi, competenti, gata pentru concurenta acerba din mediul european. Vor reusi ei sa reformeze Romania? In ce fel?

---

Despre autor: