Si acum, viorile, va rog! "Mi-a placut foarte mult sa calatoresc". Viorile mai sus acuma, asa, da, da! "Dar... la varsta mea... (viorile sus de tot!!!), doar amintirile mi-au mai ramas" (viorile se sting usor, ca ma buseste si plansul). Da, stiu. Stiu ca e emotionant si d-asta zic acuma, cat mai suntem inca activi pe piata de munca, sa dam fuguta la bancuta sa-i dam niste bani albi pentru zile negre, ca noua ni-i dam, nu altcuiva. Reclama asta, intr-adevar, e extrem de persuasiva. Pe mine bunicul acela ma umple de respect. Ca si bunicul din reclama cealalta, cu optimisti vs. pesimisti (o fi acelasi?). Nu ca-i simpatica? Un pesimist crede ca atunci cand vede un bunicut, trebuie sa sara cu maruntul la el. Pe cata vreme, optimistul crede ca bunicul trebuie sa sara cu maruntul pentru o bicicleta la el.
Meserie. Mi-ar placea sa discut putin cu bunicul din reclama aia, mult mai emotionanta, aia filmata in Cismigiu. Unde calatorea bunicul. Daca bunicul putea sa calatoreasca pe vremea lui Ceasca (atunci cand presupunem cu totii ca bunicul era tanar) inseamna ca era supertare bunicul. Daca bunicul era supertare inseamna ca si-a pus ceva la pusculita, c-asa se-ntampla, doar stiti cum e. Daca, totusi, nu si-a pus mai nimic in pusculita, inseamna ori ca era fraier, ori ca l-au facut comunistii aia, ori ca, de fapt, el doar se lauda cu turismul lui, ca el, de fapt, se ascundea cateva zile intr-un beci prost aerisit in care-si truca pur si simplu calatoriile, punandu-si fata pe diverse vederi si gata. Mai tineti minte cum Amélie isi trimitea piticul prin toata lumea cu prietena ei, stewardesa? Si apoi ii trimitea pozele tatalui ei? Ei, cam asa imi imaginez ca facea si bunicul din reclama. Isi lua capul si si-l punea in fata Capitoliului din Roma si pe urma le zicea la prieteni, "vedeti, ma, ce de calatorii calatoresc eu? Nu ca voi, fraierilor, va duceti in Bulgaria si ziceti ca l-ati prins pe Dumnezeu de picior. Ha-ha! Imi place mult sa calatoresc". Fraza care, acum, si-a transformat timpul verbului "a placea" la trecut, ca sa stim noi cine a fost bunicul acela care-si permitea calatorii pe vremea lui Ceasca.
Dar acum... uite... acum bunicul nu mai poate sa calatoreasca. La varsta lui, doar amintirile i-au mai ramas: "La varsta mea, doar amintirile mi-au mai ramas". Amintirile de cand era el un turnator de nadejde al partidului si partidul, ca sa se recompenseze, ca era de bun simt partidul comunist, il trimitea pe saracul bunicut pana la Roma. Si el se intorcea intotdeauna. O data nu i-a dat prin cap sa ramana acolo.
Lui ii placea la comunistii lui iubiti.
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
🎦 Smart Products, afacerea care caută mereu cele mai noi tehnologii în lume
Sursa: start-up.ro
-
Săptămâna filierelor de producători locali în Auchan: ce găsim la raft...
Sursa: retail.ro
-
Am obosit s-o iau mereu de la început
Sursa: kudika.ro
-
Ce spun nutriționiștii despre legumele și fructele cu pesticide: E mai rău...
Sursa: garbo.ro
-
Deficitul bugetar a urcat la 2,06% din PIB după primul trimestru
Sursa: futurebanking.ro
-
Chinezii cumpără mai multe mașini electrice decât europenii și americanii la...
Sursa: wall-street.ro