Daca vreti, acesta e un raspuns concret la intrebarea "ce se petrece intr-o tara atunci cand cei care conduc nu fac altceva decat sa se bata intre ei?". In loc sa ne ocupam de scandaluri si actiuni populiste, ar trebui sa intelege
    Daca vreti, acesta e un raspuns concret la intrebarea "ce se petrece intr-o tara atunci cand cei care conduc nu fac altceva decat sa se bata intre ei?". In loc sa ne ocupam de scandaluri si actiuni populiste, ar trebui sa intelegem ca in conditiile incalzirii globale va fi nevoie, si in Romania, de proiecte ambitioase de infrastructura pentru irigatii. Din pacate, am slabe sperante pentru viitor. Aceste actiuni sunt dificile, de durata si nu aduc imagine asa cum poate aduce refacerea heirupista a unui pod, de pilda.   Perspectiva incalzirii globale mobilizeaza din ce in ce mai multi oameni, iar fiecare dintre ei incearca sa faca ceva cu mijloacele pe care le are la indemana. Deunazi, de pilda, muzicienii au pus la cale un concert global. Mi se pare firesc. Asta e actiunea specifica muzicianului. Dar, privind la stirile de la televizor, nu pot sa nu ma intreb care e actiunea specifica politicianului, mai ales a celui aflat la putere, politicianul care administreaza bugete, teritorii, prezentul si vitorul? Raspunsul e simplu si trist in Romania: cand muzicienii canta, guvernantii se multumesc, cel mult, sa aplaude. Desi tocmai ei sunt aceia care chiar au mijloace sa faca ceva impotriva unor fenomene ce risca sa aiba consecinte dintre cele mai serioase asupra vietii noastre.  Sa fiu concret. Seceta tine prima pagina a ziarelor. Premierul cere masuri si spune ca nu poate rezolva intr-o vara ce nu s-a facut in saptesprezece ani. Adevarul e altul: actuala guvernare a abandonat proiectele de irigatii si imbunatatiri funciare lansate inainte de tsunamiul din 2004 (va aduceti aminte, desigur, decembrie 2004, Indonezia...) si a lasat in paragina rezultatele obtinute pana atunci. In anul 2000, suprafata irigata era de 216 000 ha. In anul 2004 ajunsese la 1,5 milioane ha. In anul 2007, suprafata contractata pentru irigatii a fost de numai 330.000 de ha. Cu alte cuvinte, ne-am intors cu sapte ani in urma. Aceasta drama a fost posibila pentru ca statiile de pompare, de punere sub presiune si statiile de repompare au fost, in mare parte, parasite, lasand frau liber furturilor si deteriorarilor. In plus, nu au fost demarate proiecte noi. In ultimii trei ani, indiferent de ministru, Ministerul Agriculturii a integrat Romania in Europa doar pe hartie cu antet.  Se mai poate face ceva? Sigur. Astazi, mult mai mult decat pe vremea guvernului condus de mine, pentru ca acum pot fi folosite si fonduri europene, inexistente pe atunci. Dar pentru asta trebuie sa-i pese cuiva de agricultura. In 2003, de pilda, au fost achizitionate instalatii de irigat pentru 800.000 de hectare, de doua ori si jumatate mai mult ca in anul 2000. Ce s-a ales din ele? Uitati-va mai sus, la cifra care arata cat s-a irigat anul acesta. Mai putin de jumatate din cat am reusit sa asiguram atunci doar intr-un an. De ele s-a ales praful. Cred, in continuare, ca trebuie continuat proiectul canalului Siret - Dunare, proiect ce ar putea impiedica desertificarea Baraganului. Mai cred ca trebuie irigate culturile inca din primavara, de la inceput, atunci cand costurile energetice sunt mai mici si cantitatea de apa disponibila e mai mare. Cred ca trebuie pus in aplicare, cu adevarat, ordinul ministrului Agriculturii din perioada guvernarii PSD, care interzice arderea miristilor, procedeu care duce la evaporarea apei din sol si creeaza, iata, si riscuri mari de accident. Cred ca se poate si astazi ce s-a putut intre 2001 si 2004, cand a fost combatuta eroziunea solului pe o suprafata de 2,2 milioane ha si s-au aplicat udari pe o suprafata de cinci ori mai mare ca in perioadele anterioare.  Spunand toate astea nu vreau nota mare, nu vreau nici sa pun la colt guvernul Tariceanu. Vreau sa spun ca am pierdut din punctul de vedere al agriculturii si al combaterii secetei aproape sapte ani. Cei trei de acum au anulat multe din efectele pozitive produse in cei patru dinainte. Daca vreti, acesta e un raspuns concret la intrebarea "ce se petrece intr-o tara atunci cand cei care conduc nu fac altceva decat sa se bata intre ei?". In loc sa ne ocupam de scandaluri si actiuni populiste, ar trebui sa intelegem ca in conditiile incalzirii globale va fi nevoie, si in Romania, de proiecte ambitioase de infrastructura pentru irigatii. Din pacate, am slabe sperante pentru viitor. Aceste actiuni sunt dificile, de durata si nu aduc imagine asa cum poate aduce refacerea heirupista a unui pod, de pilda. Mai curand ma astept ca anul viitor, de Ziua Pamantului, ministrii sa formeze o trupa de hip-hop si sa se cante intre ei. Partitura va fi scrisa poate, si atunci, tot de Viorel Hrebenciuc...


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.