Moldova si Ucraina - Frontiera dinauntru

Intr-o marti, zi cu multe ceasuri rele, ne-am pornit spre coltul cel mai rasaritean al Basarabiei, Palanca, unde aflasem ca vietuiesc oameni speciali. Speciali spunem, pentru ca sunt printre putinii moldoveni de la stanga Prutului care nu au adormit intr-o resemnare sinucigasa. Pana am ajuns la dansii s-au consumat, din fericire, toate ceasurile rele.


Ca sa ajungi din Chisinau la Palanca e nevoie sa o apuci mai intai spre Tiraspol, apoi sa te abati undeva, pe un drum nou, cale de 140 de kilometri in cap. Iesirea din Capitala a fost un cosmar, ca nu mai putin de trei drumuri duceau la Tiraspol, asa ca le-am luat pe rand si, asa cum se si cuvenea, abia ultimul a fost cel bun. Apoi cumparasem o harta ceva mai veche, pe care drumul catre Palanca nu era inca trasat. Alta ratacire, printre dealuri si vai prajite de soare, de pe care localnicii se chinuiesc sa stranga o recolta proasta, ce anunta un an de foamete.


Mamaliga explodase la Palanca acum cativa ani. O explozie de patriotism, pe care nu o mai credeam posibila intr-o Basarabie anesteziata. Am mers sa culegem firimiturile acelei explozii de care vorbeam. Povestea suna cam asa: in 1999 se punea deja problema unei reglementari teritoriale intre Republica Moldova si Ucraina. Vilele fostei conduceri a Partidului Comunist Moldovenesc in schimbul aa€¦ ceva. Cei doi presedinti, Lucinski si Kucima, au cazut de acord ca Ucraina sa primeasca in schimb o bucatica de sosea. Ce schimb nevinovat... O bucatica foarte mica si foarte strategica, de 7 kilometri si 777 de metri, din soseaua ce leaga Ismail de Odessa, un cui al lui Pepelea foarte lung si ascutit in inima teritoriului moldovenesc. Acel cui l-au simtit drept in inima localnicii, cei 2.000 de basarabeni carora acordul dintre cele doua state le rupea mosia satului in doua.


Daca de-a stanga Prutului, notiunea de patriotism a capatat in ultimii ani o consistenta foarte vaga, traducandu-se mai cu seama prin poezii si cantecele ce ascund o infinita lasitate si o lehamite fara margini, gospodarii din Palanca i-au dat o concretete descumpanitoare. Au protestat ani in sir pe toate caile posibile, i-au adus de guler pe parlamentarii de la Chisinau si pe ministri sa vada cu ochii lor ce grozavie sunt pe cale sa semneze. Lectia de patriotism a taranilor a buimacit autoritatile care s-au sfiit pur si simplu sa legifereze samavolnicia. Comunistii lui Volodea Voronin au venit insa la putere si le-au dat fara ezitare ucrainenilor soseaua. La 6 iulie 2003, satenii
s-au rasculat si au blocat drumul cu tractoare, cu remorci si cu trupurile lor. Tot in zadar, pentru ca nu au obtinut decat niste dosare penale, zile de arest si amenzi grele si altceva nimic! Asa s-a consumat singura miscare anticomunista din Basarabia noului mileniu.


SPRE GRADINA CU BULETINUL. Primar era in vremea aceea Nicolae, profesorul de istorie. A avut doua mandate si s-a luptat cu soseaua ucrainenilor ca Sisif cu bolovanul lui. Ieri, Nicolae, care nu mai e de-acum primar de o luna, s-a strecurat de sub bolovanul care parca-l garbovise de tot si ne-a aratat viata satului de care patria s-a lepadat demult.

De la cuiul lui Pepelea spre Nistru, Palanca are 940 de hectare de pamant. Pamant moldovenesc suta la suta. Mos Grigore isi ia sapa in spinare si de cu ziua merge sa ucida buruianul din cartofi. E un singur drum pe care mai are dreptul sa treaca spre mosie. Prezinta buletinul granicerilor ucraineni, care il controleaza in desaga si anunta prin statie la pichet. Daca i se permite, mosul traverseaza cei 8 metri de sosea ucraineana si coboara spre cartofii lui moldovenesti. Daca nu, nu.

"Nu e zi sa nu apara probleme" - isi framanta mainile fostul primar Nicolae. Palmele au degete noduroase, pedepsite de asprimea harletului, necazurile sunt deopotriva de noduroase. Ca merge moldoveanul cu buletinul la el pe soseaua blestemata, la volanul tractorului sau pe motocicleta si il opreste politia rutiera. Cum care politie? Cea ucraineana! Si ce-i face? Il duce la ei, la Cetatea Alba sau unde vor, si acolo il judeca dupa cum vor si-l pedepsesc. Si se intampla des? Prea des! Anul trecut, de pilda, un negustor a condus neatent si i s-a rasturnat remorca plina cu piersici pe marginea soselei. Ce sa faca bietul om, decat sa anunte granicerii ucraineni. Si-apoi sa mearga in sat, la Palanca, sa le ceara ajutor barbatilor in putere intalniti pe ulite, care au iesit la sosea, i-au cules marfa risipita si i-au incarcat-o in remorca. Si-abia ce au ispravit lucrul, ca au venit granicerii si i-au arestat pe toti. De ce? Uite-asa, ca au muncit, si au muncit va sa zica patru ore pe pamantul Ucrainei, iar ca sa lucrezi iti trebuie un permis de sedere in acea tara pe trei luni, care costa atatia bani... Dar ei au muncit pe pamant moldovenesc, ca piersicile s-au rasturnat langa sosea... N-a fost loc de tocmeala, moldovenii au fost dusi in capitala raionului din tara vecina si prietena, judecati pentru patrundere frauduloasa si condamnati la o amenda de 380 de grivne, egal cu 60 de dolari de caciula.

LA SOSEA. Ascultam, inspectand de la distanta, insotiti de Nicolae, mosia interzisa, si ne intrebam ce guvernanti penibili are o tara care-si abandoneaza fara de rusine cetatenii la bunul plac al autoritatilor altui stat. Cata lipsa de barbatiea€¦ cata umilinta fara marginia€¦ Cu regret constatam ca Republica Moldova are niste curci plouate pe post de barbati de stat si pasim de-a lungul cuiului lui Pepelea, unde babele si copiii satului Palanca si-au scos la vanzare bogatia: un cos cu piersici, unul cu ceapa, un altul plin cu cele mai frumoase si mai gustoase cirese din lume. Ne povestesc gospodarii ca azi e o zi fericita. Granicerii ucraineni sunt in toane bune si nu le interzic masinilor sa opreasca in fata tarancilor. Politica de stat - observam in timp ce devoram cirese cat prunele - isi protejeaza oamenii productia agricola interna, si o fac eficient, cu pusca. Da, intr-o vreme, Palanca hranea Odessa, dar acum o mai alimenteaza doar cu forta de munca harnica si ieftina.

Cel mai de rasarit punct de pe harta Moldovei a fost uitat de Chisinau. Normal, doar aici vietuiesc ultimii anticomunisti din tara, o specie pe cale de disparitie. Atat de nesuferiti sunt acesti oameni, ca nu merita macar sa prinda la televizor vreun canal moldovenesc printre cele 18 ucrainene. Fostul primar Nicolae si acei gospodari care inca n-au uitat cine sunt privesc spre apus, unde Europa cea mare si cosmopolita se ascunde si ea indaratul unei Romanii nepasatoare si mult prea indepartate.



Constitutia, mincinoasa
Azi am testat barbatia autoritatilor Republicii Moldova. Am mers la punctul moldovenesc de frontiera insotit de fostul primar Nicolae, din Palanca. Am spus ca suntem de la ziar, din Romania, si vrem sa trecem soseaua, adica sa mergem pe cele 940 de hectare de pamant moldovenesc de dincolo. Nu se poate, ni se spune cu prietenie. Pai, avem pasapoartele la noi, nu vrem sa trecem din Moldova in Ucraina, ci din Moldova in... Moldova. Cu draga inima, dar nu se poate. Aaa, daca am primi o aprobare de la colonelul Osoi, de la Chisinau, ar fi altcevaa€¦ Il sunam pe colonelul Osoi, care e foarte amabil, desi nu cunoaste limba de stat, moldoveneasca, cea care, daca va aduceti aminte, suna romaneste. Ii vorbim pa ruski si ne indruma catre comandantul Directiei regionale, care ne va permite fara indoiala libera circulatie. Acel comandant ne raspunde la telefon intr-o romana perfecta, dar gandeste ruseste, pesemne, pentru ca ne recomanda sa obtinem aprobarea de la insusia€¦ ministrul granicerilor, care insa nu e azi la serviciu, dar sa incercam maine si ne rezolva negresit. Maine nu am mai incercat, precis ministrul ne-ar fi trimis sa obtinem aprobarea de la Voronin in persoana. Ce era de demonstrat s-a demonstrat. Constitutia e mincinoasa. Pe teritoriul Republicii Moldova, libera circulatie a persoanelor nu e tocmai libera.

---

Despre autor: