Domnul John Smith, unul din americanii pe a caror frunte sta scris "Numai bun sa ma insele nevasta", tocmeste un detectiv ca s-o urmareasca pas cu pas pe doamna John Smith. Domnul simte ca sotia ii ascunde ceva, ca nu mai e femeia cu care s-a insurat. Invitat la un reality-show, de canalul tv cu acelasi nume, John Smith isi povesteste drama: cand s-au luat, sotia se grabea sa spele farfuriile, dupa ce mancau le-ar fi spalat si el, dar nu-l lasa.  De la un timp, isi spala numai farfuria ei, si nici pe a ei intotdeauna. Un sfert de ceas, domnul John Smith numai despre farfurii vorbeste, dupa care trece la cestile de cafea. Spala el totul, totusi casnicia nu merge. Spala si rufele, spala pe jos, spala peretii, holul blocului, scara, strada, cartierul, planeta, totusi sotia il neglijeaza. Ce ingrate-s femeile! Sa ai un barbat atat de spalator si sa nu-l iubesti?!  S-au inmultit cartile care ne indeamna sa ne iubim pe noi insine, cel putin la fel sau cat ii iubim pe altii. Ce nu spun aceste carti e cum trebuie procedat tehnic, cum masuram acest gen narcisiac de iubire. E o moda, care da deja semne de oboseala. Daca trebuie sa apara atatea indreptare ale iubirii de sine, inseamna ca e vorba de o solutie plina de aproximatii si improprietati. Poate c-ar trebui sa insistam mai mult pe iubirea pentru cei apropiati, iar consolarea cu ceea ce suntem si nu se mai poate schimba, sa vina din prinosul iubirilor traditionale.  In statia de autobuz, un domn cu o burta revarsata pana-n genunchi trage cu coada ochiului spre un alt burtos, vadit stanjenit de dublaj. Sa fi fost singurul, oamenii i-ar fi aruncat o privire si gata, dar nimerindu-se doi, la un ceas al zilei torid, e neindoielnic ca lumea din preajma manifesta pareri. Poate si sentimente. Ma uit si eu cand la unul, cand la altul din burtosi si simt ca momentului ii lipseste ceva, ca sa fie perceput ca destin. Lipseste un al treilea pantecos. Doamna X. e sunata, de o prietena. Ascultand exclamatiile sotiei - Vai, dar nu e posibil! Vai, dar pana acolo a mers?!!! Vai, dar e oribil! - domnul are impresia ca se petrec lucruri ingrozitoare, fara stiinta lui. Ce-i, ce s-a intamplat?, o intreaba el impacientat pe sotia, care nu mai conteneste cu exclamatiile si vaitatul. Insa doamna da din mana si la sfarsit spune: Ei, e sa se intample? Nimic. Vorbeam si noi, ca femeile.  Un vecin ma sfatuieste, de cate ori vede ca ma duc la piata: Mananca pepeni, ca sunt diuretici. Mananca mere, ca ajuta la digestie. Mananca mazare, ca face bine la colecist. Dar eu mananc pepeni fiindca sunt buni. Mazarea, si ea, e buna. Mere mananc pentru ca imi plac. Sigur ca in cauza sunt si niste functiuni, dar diureza trebuie sa-si vada de ale ei, iar eu de ale mele. Mai ales ca nu stiu prea bine ce-i aia diureza. Daca termenul n-ar fi atat de imperios, poate ca m-as uita in dictionar. Cand vecinul meu o sa moara, tot ce-o sa stiu despre el va fi grija pentru diureza. A avut o diureza perfecta si tot s-a dus.