Vineri, in Romania, a fost lansat un puternic apel. La ceva mai mult decat nesupunerea civica. La nesupunere in fata unui act de justitie. Iar autorii sunt ceva mai mult decat niste simpli cetateni sicanati ori dezaxati. Indemnul la ignorarea unei decizii judecatoresti definitive vine mai intai chiar din partea sefului statului. A lui Traian Basescu. A omului politic care, prin functia politica detinuta, are obligatia de a fi garantul legii. Iar alaturi de el, inca si mai explicit, se aliniaza un om politic liberal. Care este insusi seful grupului de consilieri PNL din Consiliul General al Capitalei. Si se numeste Antonel Tanase. Acest eveniment politic usor cracanat, intr-un pol prezidential si altul liberal, este suficient pentru a starni o mare ingrijorare. Si reactii pe masura. Dar mai grava inca decat indemnul la nesupunere in fata legii este paralizia clasei politice si adevaratei societati civile. Care nu reactioneaza decat, iata, starnita in mod deliberat de intrebarile staruitoare ale redactorilor de la Ziua. Fara a se gandi ce s-ar intampla daca zeci de mii de cetateni si sute de institutii ar refuza, pur si simplu, sa mai puna in aplicare deciziile definitive ale Justitiei. Nu ar fi haos? Nu ar fi provocata disolutia statului?
Mai trebuie sa reamintesc adevarul axiomatic vizand statutul de putere in stat al Justitiei? Separata atat constitutional cat si in scafarlia unor politicieni de celelalte puteri. Pai ce inseamna asta? Nici mai mult nici mai putin decat faptul ca o hotarare definitiva trebuie in mod obligatoriu pusa in aplicare. Iar orice obstructie constituie o infractiune. Si se pedepseste penal. Cand vorbim despre un fapt atat de grav, ca nerespectarea unei decizii judecatoresti, trebuie in mod obligatoriu sa spunem ca si incitarea la o asemenea fapta constituie tot o infractiune. Cand ea este facuta de unul sau mai multi oameni politici putem vorbi linistiti si de lipsa de cultura si de nesimtire si de iresponsabilitate. Situatie in care s-au plasat, fara posibilitatea de a face vreo miscare retractila, presedintele Traian Basescu si liberalul Antonel Tanase. Exagerez oare afirmand ca Basescu se face vinovat si de subminarea puterii de stat si de atentat la siguranta nationala, dar si de tradare? Iar ceilalti lideri politici care nu le-au dat imediat peste gura sunt complici. Macar prin tacere.
E momentul sa fac doua precizari. Prima se refera la faptul ca nu ma intereseaza in acest caz cine este domnul Costica Costanda. Cel cu proiectul imobiliar din parcul Bordei. In speta pe care o analizez nu mai este relevanta nici macar ipoteza - pur teoretica - in care acesta ar fi un mare infractor, in timp ce fostul primar al Bucurestiului, Traian Basescu, si Consiliul Municipal ar fi dirijorul si respectiv corul ingerilor. Costanda a actionat in judecata Consiliul Municipal. Si a castigat. Justitia considera ca acesta trebuie despagubit vartos pentru ca a fost impiedicat sa construiasca un ansamblu imobiliar. Deci, decizia Consiliului Municipal, la originea careia pe vremea cand era primar general, Basescu a jucat si el un rol ambiguu, a fost invalidata de lege. Definitiv. Ca atare, omul de afaceri trebuie repus in drepturile lui. Si cine se impotriveste? Tocmai Basescu si seful consilierilor PNL. Persoane care au avut de-a face cu decizia invalidata. A doua precizare se refera la o grava confuzie, la originea careia se afla tot seful statului. In timp ce ii aplauda la greu pe procurorii care siluiesc legea fabricand dosare politice si ii demonizeaza pe judecatori pentru ca nu bat instantaneu din palme validandu-le, Basescu, tot in calitate de sef al statului, lanseaza pe piata o grava si periculoasa confuzie. Si anume ca justitia se opreste de fapt acolo unde isi pun apostila procurorii. Desi de-abia de acolo incepe. Cum ar putea sa-i spuna plutonul de mari specialisti in drept constitutional in frunte cu Liiceanu.
Daca ar fi vorba doar de incultura ori doar de prostie m-as consola cu ideea ca avem ghinionul unui presedinte slab. Numai ca acum, cand el spune explicit "so pe Justitie!", avem de-a face cu un act mult mai grav. Mai grav chiar decat incalcarea Constitutiei care inca o data s-a produs. Chiar daca, la o adica, o suta de falsi intelectuali si 30 la suta din populatie ar mai fi dispusa sa-l aplaude.