Adrian Porumboiu, fost arbitru international de fotbal, nu avea acum zece ani nici o legatura cu agricultura, „poate doar aceea ca beam un sprit uneori". Avea sa ajunga proprietarul a peste 60 de hectare de vie pe Colinele Tutovei. A facut greseala sa imbutelieze vinul in bidoane din plastic, iar clientii n-au dat navala. Acum intentioneaza sa traga vinul, un stoc de 80 de miliarde de lei vechi, doar in sticle. Insa vita-de-vie e doar o particica din imperiul pe care il gestioneaza astazi fostul arbitru prin grupul de firme „Racova Com-Agro-Pan Group": 43.000 de hectare de terenuri agricole, situate din Galati pina la Vatra Dornei, 5.400 de angajati, spatii comerciale, hoteluri, fabrici, ferme de vaci, unde animalele, indeobste de sorginte olandeza, rumega tihnite pe muzica de Brahms. Are 16.000 de contracte de arenda pentru care plateste 100 de miliarde de lei vechi pe an. Sau in natura, 600 kg/hectar. Anul asta a cultivat 12.000 de hectare cu rapita, 25.000 cu griu, restul, alte culturi. In aceste zile a deschis la Vaslui si o fabrica de biodisel, cu o capacitate maxima de 120.000 de tone.

O posibila intelegere tip cartel intre marii latifundiari ai tarii, inlesnita tocmai de prezenta firava a clasei de mijloc in agricultura, este exclusa, in opinia lui Porumboiu. „E prea mare concurenta intre noi, prea diferite viziunile. Ba chiar mie imi convine sa apara producatori mici si medii. Mi-or fi ei concurenti la productie, dar or sa vina la silozurile mele sa-si depoziteze cerealele, or sa vina la fabricile mele sa-si proceseze productia".

Forta unuia ca Porumboiu naste spaime intr-o tara fara clasa agrara de mijloc. „Daca se supara Porumboiu pe noi, atunci e jale, jale mare!", marturiseste cu ingrijorare Nicolae Sarbu, viceprimarul comunei Minjesti, judetul Vaslui. „De ce? Pentru ca, daca da pamintul inapoi la oameni, ramine pirloaga, n-au nici bani, nici putere, nici priceperea sa-l munceasca singuri la standardele de azi".

Cazul asociatiei agricole „Costisa", din comuna Minjesti, judetul Vaslui, e o fotografie a situatiei din intreaga tara. Anul trecut, asociatia lucra 450 de hectare apartinind a 200 de mici proprietari. Acum lucreaza 150 de hectare, detinute de 120 de localnici. „Restul l-am dat in arenda lui Porumboiu, pentru ca la 15 milioane de lei cheltuiti pe un hectar daca obtinem 9 milioane. La anul o sa fim si mai putini", spune Gheorghe Postolache, seful asociatiei. Porumboiu acopera, partial, diferenta pina la 15 milioane din subventiile statului si trece pe profit abia cu ajutorul fabricilor sale si al capacitatii proprii de insilozare.

Unul dintre motivele de ingrijorare si pentru Porumboiu este inertia cu care se misca statul in constatarea oficiala a starii de seceta, formalitate in baza careia se declanseaza plata despagubirilor catre producatori, bani ce vin o parte dinspre stat, o alta, majora, dinspre firmele de asigurari. Fostului arbitru ii sporeste iritarea cind detaliaza raporturile cu statul: „Ce cauta statul sa aprobe el despagubirile din asigurari, ce cauta statul in ecuatia de piata libera dintre mine, privat, si o firma de asigurari? Dar cu adevarat umilitor e ce mi se intimpla la fabrica de piine din Suceava, unde, la doua zile dupa ce depun documentele fiscale, imi ajunge o somatie de executare, daca nu platesc. Adica nu avertisment, nu penalitati de intirziere, ci direct executare. Graba lor ofensatoare, am aflat, are totusi un motiv: fiscul local incaseaza 15% din ce platesc eu, fara nici o intirziere. Asta in vreme ce statul imi da mie banii cuveniti, despagubiri sau TVA, in trei-patru luni sau chiar mai tirziu, cind are el chef".

Rivalitati intre mosieri Porumboiu a fost singurul producator care, in anul unei alte secete cumplite, in 2003, a dat statul in judecata si a cistigat in instanta 60 de miliarde de lei vechi despagubirile cuvenite. Acest episod ii alimenteaza lui Culita Tarata convingerea ca Porumboiu are influenta in numirea unor inalti demnitari de la Ministerul Agriculturii sau de la Agentia Domeniilor Statului. Ba chiar, sustine Tarata, presiunile care se fac asupra sa pentru a parasi Insula Mare a Brailei l-ar avea drept regizor tot pe Porumboiu, interesat sa preia el concesiunea asupra terenurilor din Insula. Porumboiu spune ca nu are nici o legatura cu ascensiunea directorului vasluian si neaga orice intentie de-a lucra pamintul din Insula.

Citeste mai mult:

Topul mosierilor de azi

O mina de oameni au ajuns sa administreze, ca proprietari sau arendasi, suprafete de teren comparabile cu marile mosii de odinioara. Cine ne sint mosierii? Cum au ajuns aici si ce-i bate gindul sa faca de acum incolo?

Culita Tarata: tractoare si combine de 52 de milioane de euro

De noua saptamini n-a mai plouat in Insula Mare a Brailei, cel mai rivnit teren agricol al statului, pentru ca e fertil, relativ usor de irigat si permite transportul grinelor pe apa, de noua ori mai ieftin decit pe uscat.

Porumboiu plateste 5.400 de lefuri

Adrian Porumboiu, fost arbitru international de fotbal, nu avea acum zece ani nici o legatura cu agricultura, „poate doar aceea ca beam un sprit uneori".

Jihad El-Khali, mosierul libanez imun la seceta

„Cind am venit in Romania, prin ’92, nu stiam care-i griul si care-i rapita. De atunci am invatat multe, dar tot nu renunt sa conduc macar o ora, doua pe zi combina, cind e de recoltat".

Mihai Anghel a inviat faimoasa Podgorie Segarcea

Un alt mare fermier din sudul tarii, Mihai Anghel lucreaza, prin grupul de firme Comcereal Dolj, 25.000 de hectare in judetele Olt si Dolj, suprafete gestionate, pina la nationalizare, de Administratia Domeniilor Coroanei.

Despre Stefan Poenaru, rivalii spun ca este „politicos, incapatinat, dar felina"

Stefan Poenaru, 61 de ani, doctor in agronomie, cultiva linga Fetesti si in Insula Ialomitei 17.000 de hectare si asteapta sa poata lucra inca 8.500, dupa ce instanta se va pronunta defintiv in procesul pe care el l-a intentat Agentiei Domeniilor Statului.