Elisabeta Rizea a fost una dintre victimele regimului comunist, ea fiind torturata ani in sir si condamnata apoi la moarte. Membru al legendarei rezistente din Muntii Muscelului, Elisabeta Rizea a murit in urma cu patru ani.
Odata cu ea a disparut o parte din istoria contemporana a Romaniei.
Dupa evenimentele din '89 politicienii s-au folosit de suferinta ei in scopuri pur electorale.
Au uitat insa de Elisabeta Rizea imediat. Spre exemplu, liderii Conventiei Democrate au promis realizarea unei case memoriale in Nucsoara. Azi casa batraneasca sta sa cada si este locuita de fiica luptatoarei, iar in curand noul proprietar o va demola.
Tuta Rizii pentru satenii din Nucsoara si Elisabeta Rizea pentru cei de la Siguranta, mai apoi Securitate, a fost torturata pentru ca nu agrea regimul comunist importat din Uniunea Sovietica. Elisabeta Rizea s-a nascut in 28 iulie 1912 in comuna Domnesti ca fiica a liderului taranist Gheorghe Suta, ucis de comunisti in 1948. Impreuna cu sotul ei a sprijinit activ grupul de rezistenta anticomunista Arsenescu-Arnautoiu. Prinsa de comunisti a fost torturata si intemnitata de mai multe ori.
Imediat dupa venirea la putere a comunistilor sute de oameni din Tara Muscelului au initiat o rezistenta partizana. Familia Elisabetei a cunoscut teroarea Sigurantei imediat dupa instalarea comunistilor la putere. Atunci, fiica ei, Elena o copila de doar 16 ani a devenit curier intre membrii rezistentei, inclusiv parintii ei. Cand a implinit 20 de ani patru membri ai familiei sale au fost condamnati la ani grei de puscarie pentru "activitate subversiva impotriva randuirii socialiste". Elisabeta Rizea s-a "intalnit" cu Siguranta la 16 ani. A fost interogata de temutul capitan Carnu. A fost agatata de par de carligul care sustinea candelabrul din sufragerie si batuta. Dupa un timp parul i-a fost smuls sub greutatea corpului, iar adolescenta s-a prabusit la podea. Au urmat apoi alte chinuri. A fost batuta la talpi cu un par, a fost tinuta in beciul rece o noapte intreaga, dar nu a cedat si nu a spus locul unde s-au adapostit "dusmanii" regimului, adica celebrii "Haiducii Muscelului." Dupa prima bataie au urmat altele. Multe. Dupa un timp bataile si chinuirile au produs efecte ireversibile.
13 ani de temnita
A ispasit 13 ani de temnita grea pentru ca a sprijinit "Haiducii Muscelului" condus de Arsenescu-Arnautoiu. A fost arestata pe 18 iunie 1949 si judecata doi ani mai tarziu.
Sentinta a fost cat se poate de clara: sapte ani de temnita. Elisabeta Rizea a fost eliberata in 1958, rearestata sase ani mai tarziu si, initial, condamnata la moarte. Pedeapsa i-a fost comutata mai apoi in munca silnica pe viata. In dosarele Sigurantei si Securitatii figura ca fiind obiectivul "1303".
In ultimii ani din viata Tuta Rizii nu se mai putea ridica in piciore, se tara in genunchi. Asa l-a primit in casa ei din Nucsoara pe presedintele Emil Constantinescu si pe Majestatea Sa Regele Mihai.
Elisabeta Rizea a fost propusa de curand si in campania "Mari Romani" organizata de televiziunea publica.
Ea este caracterizata de realizatorii proiectului ca "un om cu o biografie exemplara si cu o verticalitate niciodata infranta."
Oamenii au aflat tarziu despre ea si despre activitatea sa, prin intermediul unui documentar realizat in 1992 de Lucia Hossu Longin.
"1303" a devenit capital politic
Dupa evenimentele din 1989 multi politicieni, in frunte cu o parte din liderii Conventiei Democratice, dar si o serie de asociatii de ≥lupta anticomunista" au facut capital politic sau chiar economic pe seama Elisabetei Rizea.
S-a facut cheta pentru realizarea unui monument, s-au organizat adevarate pelerinaje la Nucsoara in campaniile electorale. Odata cu trecerea ei in nefiinta s-a uitat insa tot ce a facut Tuta Rizii. Politicienii si cativa sefi de asociatii si fundatii au insistat sa faca din casa natala a Elisabetei Rizea Casa Memoriala. Promisiunile si pelerinajul s-au materializat intr-un televizor care s-a stricat dupa doar doua saptamani, facut cadou de o echipa de filmare, o icoana si de un al televizor daruit de Emil Constantinescu. Casa Rizea este intr-o stare avansata de degradare si recent a fost vanduta nepotului Elisabetei.
Dupa moartea Elisabetei Rizea casa natala este locuita de fiica acesteia, Elena. Femeia de 76 de ani traieste singura in casa batraneasca. Mai era o casa in satul vecin, Bradetu unde locuiesc nepotii si stranepotii Elisabetei.
"A murit mama au si uitat-o!"
Dupa angajamentele liderilor Conventiei Democrate, acum trebuia sa fie terminata casa memoriala. Acest lucru nu s-a intamplat si sunt sanse minime ca se va schimba ceva.
Duminica la pranz o gasim pe fiica Elisabetei Rizea, Elena la poarta. Tocmai a primit factura de la telefon. Nu mai vede. Se bucura ca o ajutam sa citeasca si nu trebuie sa se duca in vecini sa-i citeasca cineva suma. Plata este 34,4 lei. "Mult! Mai vine lumina, taxa de la televizor si nu imi ramane decat de paine", ofteaza batranica. Are o pensie de 200 de lei.
Prispa casei e plina cu flori, fucsii si muscate. Curtea nu se mai cultiva de ani de zile. "Nu mai pot, ma dor picioarele", se plange femeia. Are doar cateva cuiburi de cartofi si doua-trei randuri de ceapa verde.
Pe tocul usii se mai vad urmele gloantelor trase de oamenii Sigurantei. In "camera curata", pe o masuta mica se afla un televizor Sony. Fiica Elisabetei este foarte mandra: "Ne-a adus Emil. (n.r. fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu)".
Ne mai arata si o icoana atarnata deaspra usii. Ne arata si scaunul vechi pe care statea capitanul anchetator Carnu. "Blestemat sa-i fie si amintirea!", izbucneste in plans Elena. Intre timp se inchina.
Peretii camerei sunt plini de poze cu Regele Mihai si familia sa. Despre familia regala Elena vorbeste ca despre niste sfinti. Povesteste despre prima vizita a Regelui la Nucsoara. "Ne-au anuntat in ultimul moment, abia am reusit sa facem putina ordine prin casa.
Lumea s-a adunat in fata casei ca pe vremuri cand venea comunistii sa ne aresteze. Unii s-au catarat pe gard, dar scandura veche n-a rezistat si s-au prabusit", povesteste femeia. "A venit Majestatea Sa. Mama statea intr-un carucior cu rotile ca nu mai putea sa mearga, dar cu greu s-a ridicat in picioare, s-a sprijinit de perete si asa l-a primit pe Rege. Veto, esti mai mica decat mine, dar tot eu am venit la tine, i-a zis Regele mamei. Apoi s-au imbratisat, un Rege si o femeie simpla de la tara. Am plans. Cred ca cea mai mare onoare pentru mama a fost acea imbratisare. A fost recompensata pentru toata suferinta prin care a trecut", isi framanta mainile cu noduri tusa Elena.
Cand deschidem discutia despre infiintarea unei case memoriale ale rezistentei din Muntii Muscelului, Elena da din maini: "Cine sa faca? A murit mama,›≥ au si uitat-o! Nu mai este utila!". Si apar cateva lacrimi in ochi. Am incercat sa aflam cate ceva despre Tuta Rizii de la tinerii adunati in fata barului din sat. Din vreo opt tineri unul singur stia cine este.
Haiducii Muscelului
Numarul simpatizantilor Grupului de rezistenta din care a facut parte si Elisabeta Rizea si familia ei nu se va putea stabili niciodata.
Acesti oameni au fost apostrofati decenii intregi fiind denumiti "banditi". Unii dintre ei au fost impuscati in timpul actiunilor organizate de Siguranta, altii au fost condamnati la moarte si executati. Cei mai norocosi au indurat umilinte greu de descris prin puscariile de exterminare ale regimului comunist.
Iata o lista celor care au avut de suferit: Marin Chirca, invatatorul Virgil Marinescu, preotul Ion Dragoi, preotul Nicolae Andreescu, preotul Ion Constantinescu, Gheorghe Rizea, Elisabeta Rizea, Alexe Moldoveanu, Ion Mica, Nicolae Sorescu, Ion Sandoiu, familia Tomici, Nicolae Basoi, Ion Grigore, Nicolae Vasilescu, preotul Dragomirescu, Ion Preda, invatatorul Gheorghe Popescu, Luca Suta, Ana Simion, Ioan Patitu, Victor Berevoianu, colonelul Gheorghe Arsenescu, Toma Arnautoiou, Petre Arnautoiu, Titu Jubleanu, Ion Chirca, Alina Chirca, Eugen Chirca, Benone Milea, Contantin Popescu, Maria Plop, Gheorghe Mamaliga, Nicolae Ciolan, Aurelia Costea si Ion Marinescu.
Vecinul Emil Constantinescu
Fiica Elisabetei Rizea a povestit si despre nepotul care a cumparat casa batraneasca pentru a construi una noua. Dar si despre vecinul ei din Bradetu, Emil Constantinescu. "Suntem vecini, el a cumparat casa din fundul curtii mele", spune fiica Elisabetei Rizea. Si ca orice femeie de la tara, Elena stie tot despre problemele familiei Constantinescu. Ne vorbeste despre fiul fostului presedinte care a avut un accident rutier, despre mama lui Constantinescu care si-a rupt un picior si acum se afla in Bucuresti la tratament. Pentru ea fostul presedinte este doar "Emil". Pronunta numele fostului demnitar fara sa ii pese ce functie a indeplinit acesta.
"Securistii sunt Nimeni!"
In urma cu un deceniu Elisabeta Rizea ne-a acordat un amplu interviu. Redam acum cateva pasaje memorabile:
"Sa ma bata Dumnezeu daca mint! Jur pe Sfanta Cruce si pe Sfanta Evanghelie ca nu mint. Tineti minte, eu Elisabeta Rizea, nu am mintit in viata mea. Securistii sunt Nimeni! Lor nu le-am spus adevarul. (...) Vara anului '48 m-am dus cu caruta dupa fan si m-am intalnit cu preotul Dragoi. Si imi spune despre organizatia lui Arsenescu. Peste cateva zile, intr-o noapte m-am pomenit cu Arsenescu, cu Toma si Petre Arnautoiu, cu popa Dragoi si cu Luca Suta la noi in casa. Mi-au spus ca ei vor lupta pana la moarte. Gheorghe al meu a depus juramantul aici in casa. Eu nu am depus juramantul in noaptea acea, ca patrulam in fata casei sa nu vina militienii peste noi. A mai trecut un timp, ei s-au intors in padure iar eu am carat mancare si scrisori pentru ei. Am folosit o casuta postala intr-o scorbura si acolo lasam malaiul si scrisorile. (...) A venit colonelul Nedelcu si capitanul Carnu. M-au batut pana cand am lesinat. (...) La Pitesti anchete si bataie. Dupa proces am primit sase ani. La eliberare am fost o papusa din carpe. Aveam 37 de kilograme. Dupa trei zile am luat legatura cu barbatii din munte. Si du-i mancare, si du-i imbracaminte. Asa a durat doi ani, ca in '58 sa ma aresteze din nou. M-au anchetat si am fost condamnata la moarte prin impuscare. Pana la recurs am stat in celula zero. La recurs s-a modificat sentinta la 25 de ani munca silnica si confiscarea totala a averii. In 1964 m-am eliberat in ultima serie, cu decretul de la 23 august".