Dupa o analiza strict pe lege a reiesit faptul ca afaceristul Constanda a obtinut terenul din Parcul Bordei incalcand Codul Civil, acesta cumparand drepturile litigioase de la fostii proprietari, desi terenurile din Satul Francez nu mai erau in litigiu la momentul respectiv, astfel incat contractul este nul.     Scandalul iscat in jurul Parcului Bordei ia amploare. Juristii Primariei Capitalei, daca ar fi vrut, ar fi putut evita lungul sir de procese, rezolvand cazul Bordei doar dupa o atenta citire a legislatiei in domeniu. Astfel, Costica Constanda a cumparat drepturile litigioase pe niste terenuri din Satul Francez deja castigate de proprietari in instanta. Incheierea contractului de cedare a drepturilor litigioase a avut loc in etapa in care Primaria Municipiului Bucuresti trebuia sa puna in executare hotararea judecatoreasca respectiva. act nul. Asadar, incheierea contractului respectiv s-a facut intr-o etapa administrativa, nu judecatoreasca. Neexistand un litigiu, nu putea exista nici dreptul de a-l cumpara, astfel cum legifereaza articolul 1403 din Codul Civil, potrivit caruia "lucrul se socoteste litigios cand exista proces sau contestatie asupra fondului dreptului". Un argument care sa sprijine ideea nulitatii actului incheiat de Constanda cu proprietarii din Satul Francez este si o actiune in instanta a doi dintre acestia, care cereau sa se constate nulitatea actului de cedare a drepturilor litigioase. Conform Mediafax, procesul declansat la Judecatoria Sectorului 1 s-a incheiat la 1 octombrie 2004, cand Ioana Angelescu si Nora Geta Monteoru Angelescu si-au retras actiunea indreptata atat impotriva lui Costica Constanda, cat si impotriva celorlalti proprietari. Mai mult decat atat, chiar daca ar fi existat un contract legal intre Constanda si proprietarii din Satul Francez, Municipalitatea ar fi putut sa evite atribuirea vreunui teren in Satul Francez sau in orice alta parte, in speta, Parcul Bordei, daca ar fi pus in aplicare articolele 1402-1404 din Codul Civil. neglijenTa. Potrivit Codului Civil, Primaria Capitalei putea sa-i plateasca lui Constanda doar suma pe care acesta a platit-o proprietarilor din Satul Francez, taxele si dobanda, nemaiavand obligatia de a mai atribui cuiva vreun teren.     CONCRET, Municipalitatea putea sa aplice articolul 1402 din Codul Civil si sa evite lungul sir al proceselor generate, dar si despagubirea de 17 milioane de euro oricum neintemeiata in conditiile in care nu s-a facut dovada vreunui prejudiciu cert. O alta eroare judiciara a aparut chiar si in solutia definitiva si irevocabila a Curtii de Apel Bucuresti prin care i s-a dat castig de cauza lui Costanda. Situatia este explicata in articolul 12 din Legea 213/1998, "bunurile din domeniul public pot fi date, dupa caz, in administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, a altor institutii publice de interes national, judetean sau local, iar darea in administrare se realizeaza, dupa caz, prin hotarare a Guvernului sau a Consiliului judetean, respectiv a Consiliului General sau a Consiliului local". Solutia pentru salvarea Parcului Bordei sta in mainile societatii civile sau a Guvernului care, invocand un interes public, pot deschide o actiune in instanta sub forma unei revizuiri sau a unei contestatii in anulare.