Existenta unui partid ecologist veritabil in viata politica dimboviteana se justifica fara doar si poate. El nu s-a conturat inca nici macar la nivel de dezbatere publica. Pina una alta, primul ecologist al tarii ramine Ion Iliescu.

Fostul presedinte a mai iesit o data la rampa. De data aceasta, intr-un context mai lax, sub pretextul concertelor Live Earth din weekendul care tocmai a trecut. Prezenta sa, aproape solitara, la mai multe posturi de televiziune, cu prilejul evenimentului muzical mondial, spune insa multe, daca nu chiar totul, despre vigoarea de acum a clasei politice din Romania in materie de protectie a mediului si ecologism. Ce sa spui despre capacitatile acesteia cind vedeta mediatica numarul unu in pledoarii pentru combaterea incalzirii globale este nimeni altul decit fostul sef de la Cotroceni. Si, ca tabloul sa fie complet, vajnicul aparator al cauzei climaterice isi expune punctele de vedere in chestiuni globale pe fundalul unui eveniment cu staruri rock si pop. El, adica una si aceeasi persoana cu fostul "Pilat" din Piata Universitatii, cel care punea anatema pe "golanii" cu spirit woodstockian in primavara lui 1990.

Incalzirea globala este un aspect care ii face inca pe multi sa zimbeasca cu superioritate si cinism. Cu toate ca de efectele ei nadusesc inclusiv cei mai virtosi oponenti ai ecologistilor. La noi, dupa 17 ani de modernizare politica, nu exista inca un partid care sa aiba printre prioritati (de facto, nu doar declarativ) protectia mediului, cu atit mai surprinzator cu cit, aici, problemele sint cit se poate de reale si de palpabile. La scoala, elevii sint invatati de mici ca au o tara frumoasa si bogata. Fragmentul din manualul de geografie este insa cinic completat de folclorul contemporan: frumoasa si bogata, dar locuita. Pe acest fundal, cu o astfel de socializare, ecologia ramine in Romania, totusi, un proiect orfan.

Initiativele de institutionalizare politica de pina acum au esuat lamentabil; organizatiile de mediu nu au impactul de care ar fi nevoie din partea lor si pe care, presupun, si-l doresc; media trateaza subiectul periferic (exceptie facind evenimente mai vandabile de genul Live Earth); informatiile de profil sint putine, iar popularizarea lor - anevoioasa. La toate aceste metehne se adauga lipsa vointei politice. Nu e loc sa enumar aici sumedenia de probleme (majore) care trebuie rezolvate in materie de protectie a mediului in Romania. Cum nu are sens nici sa expun rosturile existentei unei formatiuni politice care sa reprezinte interesele celor care vor o Romanie mai respirabila, mai curata. Va veni, vreau sa cred, si vremea unui partid ecologist respectabil; fie pentru ca il va impune segmentul liberal al electoratului, fie pentru ca o va impune stringenta rezolvarii problemelor de mediu.

La New York, Tokyo sau Londra, Live Earth, ca protest, a avut in primul rind o miza politica. In Romania, pe linia mostenirii formelor fara fond, ea pare un banal eveniment cultural-artistic, un concert marginal si fara miza pentru politicienii autohtoni. Cei 17 ani de democratie ne-au invatat sa "ne vindem tara", sa fim mai empatici cu minoritatile, sa dialogam, in fine, sa asimilam si alte norme decit cele autohtone. Asa se va intimpla, dar nu imediat, si in privinta unui partid ecologist eficient.