"Ziua Justitiei" de la Alba-Iulia a fost un nou prilej pentru Traian Basescu de a mai d a un ghiont instantelor judecatoresti. Reluand sloganul, deja mahmur, al luptei impotriva coruptiei, domnia sa a declarat ca "justitia nu a confirmat inca (sic!) capacitatea de a lupta impotriva coruptiei la nivel inalt". Sintagma, lupta impotriva coruptiei, mai merge, hai sa-i zicem, in cazul unor masuri menite a crea si intari atitudinea critica a populatiei fata de comportamentul functionarilor publici. Ea isi gaseste locul si in bataliile pentru promovarea unor legi sau hotarari de guvern. In nici un caz formula hei-rupista bolsevica, lupta impotriva coruptiei n-are ce cauta in domeniul justitiei, domeniu definit tocmai prin refuzul unor termeni precum lupta, razboi, cruciada.   Sa admitem, de dragul jocului, ca formula e valabila si in domeniul justitiei. Daca exista un esec de proportii al acestei lupte in materie de sentinte judecatoresti dupa alegerile din 2004, principalul responsabil e insusi Traian Basescu. Daca lupta impotriva coruptiei la nivel inalt inseamna dosare solutionate in instanta prin condamnarea inculpatilor, atunci de inexistenta acestor sentinte sunt vinovati nu judecatorii, ci procurorii. Procurorii, promovati si sustinuti de Traian Basescu, intruchipati perfect de un Doru Tulus sau Dan Voinea, ar fi trebuit sa intocmeasca dosare beton. Atat din punctul de vedere al respectarii Codului de procedura penala, cat si al tariei probelor. Toate dosarele de coruptie la nivel inalt, transformate in momente ale justitiei la televizor, surprind prin lucrul de mantuiala. Oricat de convins ar fi un judecator ca trebuie sa lupte impotriva coruptiei sub mareata conducere a lui Traian Basescu, ar trebui sa fie un nevolnic daca ar lua in serios proza ieftina din dosarele tulusilor.   Principalul responsabil al dezastrului din dosarele trimise in instanta nu e nimeni altul decat Traian Basescu: 1) Dat fiind ca prin lupta impotriva coruptiei domnia sa intelege lupta impotriva celor care-i stau in cale, a consimtit sa declanseze anchete penale cu orice pret doar pleava procurorilor din Romania. Procurorii cinstiti, buni profesionisti, n-au fost adusi din tara la Bucuresti, la DNA sau Parchetul General. Cei deja in posturi la Bucuresti au refuzat comanda politica sau, cand si-au dat seama ca Monica Macovei le va vari pe gat un dosar dubios, au plecat in avocatura. Au ramas sa se ocupe de dosarele de coruptie cei mai slabi profesional si, mai ales,  cei mai necinstiti procurori. Cum sa faca acestia dosare beton?! 2) Orice procuror care se respecta cat de cat isi concentreaza energia pe confruntarea din instanta. El stie ca judecatorul ii va respinge rechizitoriul daca acesta nu e solid. Urmare a acestei realitati, procurorul stie ca munca sa va fi apreciata numai si numai din perspectiva sentintelor care l-au confirmat. De la venirea sa la Cotroceni, Traian Basescu n-a contenit sa le cante in struna procurorilor. La un moment dat, acestia n-au mai avut nici un imbold sa-si faca meseria cum trebuie. Simplul fapt ca se napustisera asupra adversarilor lui Traian Basescu le-a garantat elogierea din partea presedintelui. Care presedinte are painea si cutitul in ce priveste promovarea procurorilor. Mai mult, in nici un moment al mandatului sau, Suspendatul nu i-a mustrat pe procurori pentru lucrul lor de mantuiala. Nefinalizarea dosarelor a fost pusa exclusiv, ca si in Cuvantarea de la Alba-Iulia, pe seama lipsei de vigilenta revolutionara a judecatorilor. E limpede, in aceste conditii, ca lupta impotriva coruptiei la nivel inalt, intelegand prin asta dosare cu sentinta impotriva celor inculpati, a fost un esec de proportii. Ca toate campaniile duse pana acum de Traian Basescu, toate stand sub semnul gravei neintelegeri a statului de drept.