Capodopere in 100 de pagini

Nici un prozator contemporan n-a stiut sa spuna basme incarcate cu atata umor, poezie, absurd si nostalgie ca acest extraordinar scriitor italian nascut in Cuba. "Cavalerul inexistent" face parte
dintr-o trilogie de basme parodice alaturi de "Baronul din copaci" si "Vicontele taiat in doua". Dintre toate trei, acesta este preferatul meu datorita fabulosului cavaler din oastea lui Carol cel Mare, pe nume Agilulfo Emo Bertrandino al Guildivernilor si al Celorlalti din Corbentraz si Sura, cavaler de Selimpia Citeriore si Fez. Poarta o armura alba, imaculata si goala pe dinauntru, caci... e doar un spirit fara corp, pedant, razboinic desavarsit care nu doarme niciodata. Fiind parodia unui basm, orice se poate intampla si chiar se intampla: batalii burlesti, povesti de iubire aiuritoare, aventuri pline de suspans ludic, replici geniale. Cei care stiu sa "citeasca" vor descoperi in acest basm calvinian numeroase scene si personaje din scrieri medievale clasice parodiate cu mare subtilitate. "Cavalerul inexistent" este ca si cum un Don Quijote invizibil ar pleca in cautarea Cavalerilor Sfantului Graal pentru a "rezolva" complexul lui Oedip dintre Tristan si Isolda, iar pe drum ar infrunta apetitul sexual fatal al lui Circe. Noaptea de amor - de un umor si, in acelasi timp, de o duiosie fara egal - dintre cavalerul inexistent si nesatula Priscilla este, pur si simplu, antologica. Iar finalul rezerva o surpriza de proportii. Un basm care te lasa lat!

Italo Calvino, "Cavalerul inexistent", traducere de Bogdan Chioreanu, Editura Polirom, 2007, 16,94 lei


Pe Herman Melville il cunoastem mai cu seama datorita romanului "Moby Dick", desi prozatorul american (unchiul lui Moby, daca nu stiati) este (si) un extraordinar autor de proza scurta. Inainte sa ajunga celebru, Melville a lucrat intr-o banca newyorkeza, experienta care i-a inspirat aceasta minunata povestire, ajuns un text clasic al genului scurt. Un oarecare Bartleby este angajat intr-o zi ca ajutor de notar intr-un birou de pe Wall Street si se dovedeste a fi un foarte bun copist. Asta pana cand, intr-o zi, refuza orice indatorire, fara explicatii, dar, mai ales, fara sa plece. "Prefer sa nu" este, aproape, singura si unicul lui raspuns la ordinele, apoi la intrebarile si nedumeririle sefului care vrea sa-l inteleaga si sa-l ajute, apoi ale politiei care il evacueaza cu forta din birou si il inchide, apoi ale judecatorului, care nici el nu stie de ce anume sa-l acuze, dar se vede nevoit sa-l bage in cele din urma la inchisoare. Bartleby refuza sa mai traiasca - nu va mai manca, nu va mai bea, nu va mai dormi - spre intrigarea tuturor care nu mai stiu cum sa se descotoroseasca de el. Caci un om fara vlaga si fara dorinta inoportuneaza si starneste un obscur sentiment de vinovatie. Replica lui Bartleby a facut cariera in filozofia contemporana, fiind interpretata ca cel mai inofensiv refuz radical de a trai intr-o lume absurda.

Herman Melville, "Bartleby - O povestire de pe Wall Street", traducere de Petre Solomon, Editura Humanitas, 2007, 12 lei.


Dan Stanciu este, probabil, ultimul mare poet suprarealist roman. Fanilor rubricii "Cu ochii-n 3,14" din "Dilema veche" le dezvalui un mic secret: acele intertitluri ca niste haiku-uri suprarealiste ii apartin. si spun asta pentru ca asa este si aceasta carticica: scurte pilule inclasabile ca gen, inconfundabile ca stil si, mai ales, incomparabile ca impact (stim ca esentele tari se tin in recipiente minuscule). Librarii de la Carturesti au asezat cartea pe raftul cu maestrii spirituali orientali. O eroare de o intuitie extraordinara, caci textuletele lui Dan Stanciu sunt intr-adevar niste meditatii/viziuni incifrate despre hazardul, absurdul si necunoscutul in care traim cu totii. Ramane ca fiecare sa le savureze in functie de propriile disponibilitati la poezia conceptelor potrivite, a mecanomorfismului ludic si a celorlalte ingrediente suprarealiste: "Grebla in rochie de cal trece strada, intra intr-un magazin unde se vand scule pentru inocenti si cere un kilogram de pleoape. 'Momentan nu avem decat lacrimi la litru>>, i se spune".

Dan Stanciu, "Mergi cu alti pasi", Editura Locul Tare, 2007

---

Despre autor: