""Welcome! Welcome, Mister President!""

VIDEO Vizita lui Nixon la Bucuresti (1)
Vizita lui Nixon la Bucuresti (2)
Vizita lui Nixon la Bucuresti (3)
Vizita lui Nixon la Bucuresti (4)
Vizita lui Nixon la Bucuresti (5) Astazi este sarbatoarea nationala a Statelor Unite ale Americii. Un bun prilej pentru a rememora prima vizita a unui presedinte american in tara noastra, in august 1969. Vizita a fost filmata, iar pelicula poate fi vizionata azi pentru prima oara inte-gral - dupa 38 de ani.

O invitatie neasteptata: "Veniti sa vizionati un film. Este vorba despre filmul vizitei din 1969 a lui Nixon in Romania. Dumneavoastra sunteti prima care il vedeti dupa 38 de ani. Deoarece pelicula este necunoscuta publicului in forma ei completa". Invitatia a venit de la cel care a realizat aceasta pelicula, respectiv Pantelie Tutuleasa, cineast si fost operator de film al familiei Ceausescu.2-3 august 1969: Richard Nixon sosea in Romania, in calitate de presedinte al SUA (mai vizitase tara noastra in 1967, inainte sa fie ales presedinte, ca simplu cetatean). Prima vizita a unui presedinte american in Romania si prima vizita intr-o tara socialista dupa cel de-al doilea razboi mondial. Dupa momentul Cehoslovacia a€™68, tara noastra era considerata folositoare de Occident, din punct de vedere politic. Vizita presedintelui Nixon la Bucuresti, in 1969, a fost un eveniment de referinta in cadrul dialogului geopolitic SUA - Romania din epoca Razboiului Rece.

"Pentru mine, Excelenta Sa Richard Nixon a fost un actor perfect. Din punct de vedere al imaginii de film. A sosit la Bucuresti pe o vreme favorabila pentru imaginea de film. Sfarsit de iulie, inceput de august. Momentul din an cand avem cea mai buna lumina pentru filmul color", spune Tutuleasa.


Fara sa vrei tresari cand iti trece imperceptibil prin minte gandul la cei care l-au vizionat inainte... Au fost difuzate doua-trei secvente din el de-a lungul timpului, mereu aceleasi. Nu a ajuns niciodata pe ecranele cinematografelor. A fost creat special pentru fondul de partid si de stat. Si pentru Casa Alba. Deoarece filmarea evenimentului nu era atat "comanda de partid", cat comanda directa de la Casa Alba.


ACTORII. Dureaza 21 de minute, este color si are trei titulaturi: "Welcome!", "Welcome in Romania" si "Welcome, Mr. President!". Coloana sonora este "Rhapsody in Blue" ("Rapsodia Albastra"), de George Gershwin. Realizat impecabil. Aproape un film artistic. Actorii sunt de mare exceptie: Nixon, care discuta degajat cu vanzatorii in Piata Obor, sotia sa - Patricia, Henry Kissinger (in calitate de asistent special al presedintelui SUA), Nicolae Ceausescu - uimitor de distins si cumpatat in gesturi, Elena Ceausescu - suspect de eleganta si cu gesturi la fel de retinute, Zoe Ceausescu - frumoasa si imbracata la ultima moda a vremii, Sergiu Celac - foarte tanar si agitandu-se ca translator pentru cei doi conducatori de stat, premierul Gheorghe Maurer cu sotia, alte fete cu grad... Tenta propagandistica este subtila. De ce zambeste Ceausescu atat de elegant, de ce Elena are o tinuta chiar de mare doamna? La Casa Alba nu poti sa te "prezinti" oricum. Revista Jours de France nota la 16 august 1969 (acordand atat o parte a copertii, cat si cateva pagini evenimentului): "Mii de oameni... Presedintele Nixon a solicitat deschiderea trapei la masina pentru a putea raspunde exploziei de bucurie a multimii... Presedintele nu mai face fata valurilor de gladiole ce ii sunt oferite... Presedintele acorda autografe. Si unui baietel. Care va fi mandru ca poseda o semnatura a presedintelui Statelor Unite...".


PRIN SATELIT. La jumatatea lui iulie 1969, Tutuleasa se afla pe Valea Loarei, in Franta, pentru a realiza cateva reportaje filmate destinate Jurnalului Cinematografic al studioului Sahia Film. Cineastul isi aminteste cum a inceput toata tevatura. "Pe cand filmam intr-unul dintre spatiile in care se naste coniacul Hennesy, primim, eu si colega mea, producatorul-delegat Victoria Munteanu, o veste de la Bucuresti. Eram solicitati sa ajungem cat mai repede posibil acasa. Revenind la Paris, la Ambasada Romaniei, am gasit un telex care spunea acelasi lucru: «Veniti urgent la Bucuresti. Zamfir». Ion Zamfir era producatorul delegat al departamentului filmari de evenimente. A doua zi trebuia sa filmam Versaillesul! N-am mai apucat decat sa-l privim din avion." Acasa ii asteptau ordine importante: "Ni s-a spus: «1. Va sosi in vizita oficiala presedintele SUA; 2. Casa Alba, prin protocolul sau, ne solicita o echipa de reporteri care sa filmeze evenimentul; 3. Se doreste un film color, cu principalele momente din timpul vizitei»". Lui Pantelie Tutuleasa i-a fost inmanata decizia prin care era nominalizat ca regizor-realizator al filmului, alaturi de un grup de operatori-reporteri.


O singura intrebare: "Cat timp avem pentru pregatire?". Raspuns prompt: "Sapte ore!". Directorul de productie al Sahia Film i-a facut cineastului o precizare importanta: "Noi tinem legatura din biroul meu prin satelit cu protocolul Casei Albe, la Washington, si vom afla cate ceva din programul vizitei dupa aterizarea pe Aeroportul Otopeni". Nu exista un program al vizitei, totul era din scurt, americanii trebuiau sa aiba un "punct fix" de comunicare, si acesta era studioul Sahia. "Era pentru prima data la noi cand un eveniment era urmarit prin imagine-satelit."


RUTA. Pelicula color, aparatele trebuiau verificate, filmarea trebuia facuta din mers. "De exemplu, pe macheta cartierului Balta Alba am stabilit punctele de filmare, dar aceasta fara sa stim daca cei doi vor trece neaparat pe acolo", isi aminteste cineastul. Totusi, cei doi vor trece si prin Balta Alba: "Oaspetii si gazdele s-au uitat foarte atent pe macheta viitorului orasel-satelit al Bucurestiului", subliniaza Tutuleasa.


Echipa de filmare a fost imbarcata in trei masini, dintre care doua decapotabile. "Eu ma aflam intr-o masina deschisa - un Chevrolet Impala argintiu, si filmam foarte aproape de automobilul in care se deplasau cei doi sefi de stat. Eu si Paul Holban filmam, operatorul Dumitru Popescu inregistra sunetul si ambianta". Sapte camere de luat vederi prezente pe traseu. "Sunt fascinat de trasee. Iar traseul lui Nixon in Bucuresti a fost deosebit. Bineinteles, erau cu ochii pe mine. Va dati seama, eram cot in cot cu Kissinger!". In vederea scurtei vizite a lui Nixon, care avea sa scoata multime de oameni pe strazile Capitalei si in balcoane, se largise si se asfaltase soseaua dintre Aeroportul Baneasa si Aeroportul Otopeni.


STRUGURELE. Sambata, 2 august 1969. Ceremonia sosirii oficiale s-a desfasurat pe Aeroportul Otopeni. "Am filmat cu trei aparate ARRI de reportaj si un cinefon, pentru o eventuala imagine sincron. Din experienta stiam ca miza este atat de mare, incat se va crea o imbulzeala intre fortele de ordine si reporteri, si nu voi putea sa obtin o imagine de calitate. Si da, la scara avionului s-a produs imbulzeala. Colegul meu Paul Holban a incasat un pumn sub centura de la un politist american. Nu s-a clintit din loc: purta centura de mijloc!"


La sosirea pe aeroport, Nixon va rosti in romaneste: "Buna ziua, soldati!". Nicolae Ceausescu va sublinia, in discursul lui de pe aeroport: "Imi amintesc de intalnirea pe care am avut-o in urma cu doi ani, domnule presedinte, de spiritul sincer si deschis al discutiilor".


La Podul Baneasa, prima dintre opririle de cate cinci minute pentru a saluta multimea. A doua oprire: Arcul de Triumf, acolo unde ar fi trebuit sa se filmeze dupa o macara adusa special de pe platourile de la Buftea. Urmeaza Piata Aviatorilor, si de aici mai departe pe Bulevardul Primaverii: complexul de vile din ansamblul oficial "Lac unu" va fi noua adresa a presedintelui SUA. Dupa-amiaza, primire oficiala la Palatul Consiliului de Stat. In aceeasi zi, Patricia Nixon si Elena Ceausescu viziteaza Palatul Pionierilor. Seara, amandoi presedintii, in masina descoperita, prin Bucuresti. Urmeaza dineul si receptia.


Duminica, 3 august, Nixon va vizita Capitala. Echipa primeste franturi de program: se va filma la standurile amenajate in Piata Obor de Ziua Recoltei. "In Piata Agroalimentara din Obor, presedintele Nixon a poftit la struguri. Vanzatorul l-a ales pe cel mai frumos si i l-a dat - se vede secventa in film. Ce nu se vede e ca Nixon a dus mana spre buzunar, semn ca vrea sa plateasca. Numai ca... in buzunar n-a gasit nimic!" Un moment "nesurprins" de aparatul de filmat. Alta oprire: Muzeul Satului. Acolo Nixon spune: "Un sfert din familiile americane au unul sau ambii parinti nascuti in Romania", si se prinde vioi in perinita, alaturi de Ceausescu, moment care va starni dupa aceea comentarii contradictorii ale vremii.
Momentul plecarii. La aeroport, printre altele, Nixon spune: "Am avut prilejul de a vizita peste 60 de tari ale lumii. Nici una nu imi va ramane in memorie ca Romania!".


EPILOG. Filmul a fost trimis de Ministerul nostru de Externe de atunci la Casa Alba. Anul urmator, in februarie 1970, presedintele Nixon adreseaza Congresului SUA un mesaj cu privire la politica externa: "Suntem gata sa intram in negocieri cu toate natiunile din Europa de Est... Progrese in aceasta directie au fost deja obtinute in relatiile noastre cu Romania. Vizita mea in aceasta tara in vara trecuta - care va ramane de neuitat pentru mine din punct de vedere al simtamintelor umane - a pus in miscare o serie de programe de cooperare in domeniul economic, tehnico-stiintific. (...). Convorbirile mele cu Ceausescu au marcat, de asemenea, inceputul procesului de schimb de vederi pe largi probleme de interes mutual, care, in conceptia noastra, va contribui la o imbunatatire generala a relatiilor intre Est si Vest".   Mesajul Ambasadorului Statelor Unite ale Americii,
Nicholas F. Taubman,
adresat romanilor cu ocazia zilei de 4 iulie 07

In aceasta luna, americanii sarbatoresc 231 de ani de la nasterea republicii noastre; cu 231 de ani in urma, Congresul Continental a declarat ca a€žaceste Colonii Unite sunt si trebuie sa fie de drept State Libere si Independente". Optimismul indraznet al Declaratiei de Independenta a fost oarecum iluzoriu la acea vreme. De fapt, razboiul cu Marea Britanie avea sa continue inca sase ani, cu numeroase infrangeri si intarzieri. Aveau sa treaca sapte ani pana la semnarea unui tratat de pace si pana la plecarea ultimelor trupe britanice din Statele Unite. Aveau sa treaca unsprezece ani pana la adoptarea Constitutiei Statelor Unite si doisprezece ani pana la instalarea in functie a primului presedinte, George Washington. Dar procesul de democratizare trebuia sa continue sa se desfasoare chiar de-atunci. Aveau sa treaca 89 de ani pana la interzicerea sclaviei si pana la extinderea dreptului de vot pentru toti barbatii, indiferent de rasa. Apoi aveau sa treaca 144 de ani pana cand femeilor li s-a garantat dreptul de vot.

Spre deosebire de comunisti, stramosii americani nu au sustinut niciodata ca au creat societatea perfecta. Scopul lor era acela de a avea o societate a€žperfectibila", nu a€žperfecta". Suntem departe de a fi perfecti, dar inca ne straduim sa atingem acest tel si acum, dupa 231 de ani.

In acest an, voi avea onoarea de a gazdui sarbatorirea zilei de 4 iulie intr-o Romanie care face, acum, parte din Uniunea Europeana - lucru pe care Statele Unite l-au promovat de multa vreme. In acest an se vor infiinta facilitatile militare comune romano-americane - simbol tangibil al aliantei solide dintre statele noastre. Soldatii romani si americani lupta deja impotriva extremistilor in Afganistan si Irak si contribuie la asigurarea stabilitatii in Balcanii de Vest. Acum ne vom putea antrena impreuna, pe pamant romanesc, alaturi de trupe ale altor parteneri NATO.

Dar relatiile noastre bilaterale nu se rezuma doar la cooperarea in domeniul apararii si securitatii. In fiecare luna, un numar tot mai mare de companii americane vin in Romania; din ce in ce mai multi investitori americani isi declara increderea in viitorul Romaniei. Sunt convins ca aceasta Romanie noua, dinamica, poate sa joace si va juca un rol exceptional in aceasta regiune si nu numai. Sunt convins ca o noua generatie energica de lideri romani in afaceri, societate si guvern va deschide calea catre un viitor plin de oportunitati pentru toti romanii.

Ce ar crede acum despre Romania sutele de revolutionari romani care si-au sacrificat viata in 1989? Nu putem sti, dar cred ca viziunea nu ar fi foarte diferita de ceea ce revolutionarii americani de la 1776 ar crede despre tara lor astazi. Uneori surprize, alteori dezamagiri, dar mai presus de toate mandrie fata de faptul ca un popor care s-a confruntat cu atatea greutati a realizat atat de multe intr-un timp scurt, prin abilitati, hotarare si o sete continua de libertate si dreptate. a€¢ 4thof July - (material in limba engleza)

---

Despre autor: