de William L. Silber   Mare parte a statutului dominant pe care il au Statele Unite in finantele mondiale se datoreaza statutului de moneda de schimb international pe care il are dolarul. Faptul ca America este fidela pietelor de capital libere, statului de drept si stabilitatii preturilor confera credibilitate dolarului, ca depozitar al unei valori. Dar obiceiurile de consum ale americanilor au subminat reputatia dolarului, excesul de oferta de moneda americana pe pietele mondiale ducand la devalorizarea acesteia.   Primavara aceasta, rata de schimb a euro fata de dolar a atins un maxim absolut, iar bancile centrale au marit proportia de euro in care isi pastreaza rezervele de moneda internationala. Este, prin urmare, dolarul, pe cale sa piarda coroana de moneda a finantelor internationale in favoarea euro?   Istoria ne arata ca nu se va intampla asa, in ciuda faptului ca dolarul este vulnerabil. Suprematia financiara a Americii in secolul XXI se aseamana cu pozitia pe care Marea Britanie o ocupa acum un secol in finantele internationale. Inainte de izbucnirea primului razboi mondial, in august 1914, lira sterlina era moneda favorita in tranzactiile internationale, asa cum este astazi dolarul, iar cei care imprumutau bani la nivel international vizitau City-ul din Londra pentru a obtine capital. Economistul britanic John Maynard Keynes era ingrijorat de faptul ca statele nu vor folosi lira sterlina pentru a echilibra balantele lor comerciale, daca moneda britanica inceta sa fie privita drept un depozitar de incredere al valorii. "Viitoarea pozitie a City-ului londonez" - potrivit lui Keynes - depindea de faptul ca lira sterlina va continua sa functioneze in lumea afacerilor ca echivalent al aurului. La izbucnirea Marelui Razboi, Marea Britanie pastrase convertibilitatea lirei sterline in aur, pentru a-i mentine credibilitatea de mijloc de plata international.   Dolarul nu putea sa se bata cu lira sterlina pentru rolul de moneda de schimb internationala fara sa fie la paritate cu ea in ce priveste reputatia. Iar evenimentele din luna august 1914 i-au oferit ocazia. Cea mai mare scurgere de aur in afara Statelor Unite ce avea loc pe parcursul unei generatii punea in pericol capacitatea Americii de a-si plati datoriile externe. Teama ca SUA vor abandona standardul de echivalare a monedei in aur a facut ca pretul dolarului sa se prabuseasca pe pietele internationale.   Dar ministrul de Finante, William G. McAdoo, a pastrat onoarea financiara a Americii in august 1914, cand dolarul a ramas convertibil in aur - in vreme ce toti ceilalti, cu exceptia britanicilor, abandonasera acest standard de convertibilitate. In ciuda credibilitatii instantanee pe care a castigat-o dolarul, a fost nevoie de mai bine de un deceniu pana cand moneda americana a ajuns la egalitate cu cea britanica, drept mijloc de schimb in tranzactiile internationale. Obiceiurile de plata in lumea finantelor se schimba in ritmul in care se topeste un ghetar. Transformarea Marii Britanii - din creditor international in datornic international, in timpul celui de-al doilea razboi mondial - i-a oferit o a doua victorie dolarului in lupta lui cu lira sterlina.   In aprilie 1919, britanicii au fost obligati sa abandoneze convertibilitatea lirei sterline in aur. Aceasta a fost o retragere tactica, ce avea scopul sa duca la revenirea lirei sterline la nivelul de $4.8665. Sase ani mai tarziu, in aprilie 1925, Marea Britanie a confirmat credibilitatea sa monetara si a revenit la convertibilitatea in aur a monedei sale. Dar lira sterlina suferise deja o pierdere ireparabila.   Experienta din 1914 arata ca o alternativa credibila poate inlocui o moneda indelung recunoscuta ca mijloc de schimb international, mai ales dupa ce a fost slabita de un dezechilibru comercial. Dar, chiar si atunci, ia ceva timp ca sa detronezi regele incoronat al mijloacelor de schimb financiar international. Astazi, euro - o moneda fara tara - nu are o lunga istorie de credibilitate in spatele sau. Treisprezece tari din Uniunea Europeana folosesc euro ca moneda. Dar angajamentul acestor entitati politice independente fata de euro nu poate egala istoria angajamentului american fata de dolar.   Banca Centrala Europeana, fondata in 1998, are mandatul sa managerieze noua moneda astfel incat sa mentina stabilitatea preturilor. Dar BCE are nevoie de timp pentru a-si crea o reputatie de institutie care lupta impotriva inflatiei. Nu poate sa o ia pe scurtatura, cum au facut Statele Unite acum un secol. Asa ca euro trebuie sa isi castige reputatia criza cu criza, pentru a se confrunta cu dominatia dolarului ca moneda favorita in tranzactiile internationale.   Sunt relevante recentele experiente ale euro ca moneda oficiala de depozitare a rezervelor valutare. Intre 2000 si 2005, dolarul a pierdut mai bine de 25% din valoarea sa in raport cu euro. Intre timp, proportia rezervelor internationale pastrate in euro a crescut de la 18% la 24%, iar proportia rezervelor in dolari a scazut de la 71% la 66%. Pe scurt, este clar ca euro si-a facut loc, in aceasta perioada de deficit comercial al SUA, dar acest fapt reflecta un declin al dominatiei dolarului ce tine de evolutia acestuia, iar nu o schimbare revolutionara de regim.   Ce anume ar putea declansa un asalt fatal asupra dolarului pe pietele internationale? In vreme ce o vanzare masiva si abrupta de dolari, de catre detinatorii majori ai monedei - de exemplu China - nu este probabila, un eveniment cataclismic, de genul izbucnirii primului razboi mondial in 1914, ar putea sa provoace cautarea de noi valute ca mijloace de schimb international. In era moderna a sistemelor de plata automata, o astfel de rasturnare de situatie ar putea veni din partea unui atac terorist, care ar submina sistemele computerizate de transfer bancar din sistemul mondial al bancilor. O pierdere catastrofica a fisierelor electronice ar distruge cu siguranta credibilitatea dolarului ca mijloc international de plata.   Dar ce anume ar putea inlocui dolarul intr-o astfel de situatie ramane de aflat. La urma urmei, o pierdere a fisierelor electronice ar face euro la fel de suspect. Poate ca aurul, un depozitar al valorii ce nu poate fi distorsionata prin astfel de manevre, va reveni ca standard de evaluare a monedelor. Bineinteles, nu putem decat sa speram ca un astfel de scenariu va ramane pur speculativ.   P.S. William L. Silber este profesor de finante si economie la Stern School of Business din cadrul New York University si autor al cartii When Washington Shut Down Wall Street: The Great Financial Crisis of 1914 and the Origins of America's Monetary Supremacy - Cand Washington a inchis Wall Street: Marea Criza financiara din 1914 si originile suprematiei financiare a Americii.   Copyright: Project Syndicate, 2007. www.project-syndicate.org