3 Iulie 2007
Adrian Cioroianu si-a inceput mandatul de ministru de externe avand constiinta ca, pentru o perioada, trebuie sa mearga precum fachirul pe cioburi: incet si cu atentie maxima. Toate semnalele impuneau o asemenea atitudine. Decaderea lui Razvan Ungur
Adrian Cioroianu si-a inceput mandatul de ministru de externe avand constiinta ca, pentru o perioada, trebuie sa mearga precum fachirul pe cioburi: incet si cu atentie maxima. Toate semnalele impuneau o asemenea atitudine. Decaderea lui Razvan Ungureanu, prins in lupta dintre Palate, atitudinea lui Traian Basescu fata de nominalizarea sa si semnalele diplomatice l-au pus pe Cioroianu in defensiva.

Aceasta era o postura neobisnuita pentru un politician ridicat exclusiv prin puterea tubului catodic. Un personaj obisnuit sa apara in show-uri televizate pe teme de istorie, politica, life-style, sau sa scrie editoriale despre fotbal, filosofie sau politologie. Mai mult, Cioroianu a fost singurul parlamentar implicat in mega-productia „Mari romani“ a televiziunii publice, evident, din pozitia de istoric. Atitudinea de tip „low-profile“ a durat putin, in primul rand pentru ca au aparut intalnirile bilaterale, sub lumina reflectoarelor, dar poate si pentru ca era plictisitoare.

Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.