Politizare cu premeditare

Impactul revolutiei informatice asupra disputei politice a transformat media intr-un camp de batalie (post)ideologica. Televiziunile, si de un deceniu si internetul, au devenit tinte ale asaltului politic. Exemplele sunt numeroase, de la influenta lui Robert Murdoch si a retelei sale de televiziune, News Corporation, in viata politica engleza si americana pana la dominatia lui Silvio Berlusconi asupra spatiului mediatic italian, sau de la asaltul asupra BBC condus de Tony Blair la rolul televiziunilor "prietene" in recent incheiata campanie pentru alegerile prezidentiale din Franta. Peste tot in lume, mentinerea echidistantei si informarea impartiala a publicului au revenit in centrul dezbaterii privind viitorul democratiei. si, se pare, Romania nu se putea sustrage acestei evolutii.
Depolitizarea mass-media romanesti, in particular a celor publice, pare astazi o utopie. Nu aceasta parea tendinta imediat dupa alegerile din 2004, dar fereastra de oportunitate din vara anului 2005 nu a fost speculata. In consecinta, situatia a cunoscut o degradare direct proportionala cu starea politicii generale.
Cea mai afectata a fost televiziunea publica. Prinsa in lupta fara menajamente pentru influenta si putere, TVR a fost o victima sigura. Daca inainte de 1990 situatia era explicabila, faptul ca si dupa caderea ceausismului televiziunea publica nu a reusit sa reziste asaltului politic este un simptom al suferintelor congenitale ale democratiei romanesti. Dupa 17 ani, TVR nu mai reprezinta un reper, iar concurenta de pe piata media nu este singura explicatie. Ultimul Politus realizat de ISOMAR arata ca TVR ocupa doar locul al patrulea ca sursa de informatii, cu 16%, dupa Pro TV (30%), Realitatea TV (20%) si Antena 1 (18%). Sigur, TVR e un canal generalist, dar la fel sunt si Pro TV si Antena 1, unde de multe ori calitatea stirilor e discutabila. Dar prejudecata privind partizanatul politic al TVR s-a inradacinat si toate eforturile de a schimba aceasta imagine au esuat. si, daca profesionalismul celor ce mai rezista inca in TVR nu poate fi contestat, viziunea asupra rolului si locului acestei institutii in spatiul mediatic romanesc a avut de suferit in primul rand din cauza politizarii Consiliului de Administratie. Tendinta partitocratica, dominanta si in alte domenii, a pus bunele practici intre paranteze. Inevitabil, libertatea de expresie se resimte, nu atat din cauza interventiilor politice directe cat mai ales a modului in care se configureaza coalitiile in Consiliul de Administratie. si, cata vreme partidele vor avea majoritatea in Consiliul de Administratie, aceasta stare de fapt se va perpetua.
In aceste conditii, rolul CNA devine fundamental pentru a asigura protectia unui spatiu public emergent. Caci diferenta esentiala dintre Romania si celelalte cazuri citate mai sus consta in structurarea spatiului public. Daca in vechile democratii acesta este deja conturat, in Romania este in plin proces de maturizare. si intreaga responsabilitate a protejarii acestuia cade in seama CNA. Dupa ce, in mai multe randuri, televiziunea era pusa la pachet cu radioul public, pentru a crea imaginea unei probleme comune, in ultimele saptamani a venit randul CNA sa faca aceasta experienta. Votul din Parlament din ultima zi a sesiunii parlamentare abia incheiate este un bun exemplu. Or, situatia lui Rasvan Popescu, profesionist cu ceva experienta in domeniul televiziunii si radioului, fara apartenenta politica, aflat la al doilea mandat, nu poate fi comparata cu cea a lui Alexandru Sassu, politician de cariera, fost membru al comisiilor parlamentare de educatie si mass-media, si doar atat. Confuzia, mai mult sau mai putin involuntara, dintre cele doua cazuri risca sa diminueze rolul CNA chiar inaintea celei mai lungi perioade electorale din istoria recenta a Romaniei.
Relativismul politic sau etic practicat si profesat de actorii tranzitiei romanesti isi face simtit efectul. Din joaca in joaca, spatiul public devine un fel de anexa a politicii sau mediului de afaceri. Iar politica-spectacol, pe gustul galeriei, practicata la scara mare, nu mai tine cont de regulile jocului democratic. Acceptand jocul politizarii cu premeditare a spatiului public, partidele se joaca insa cu democratia. Caci in afara spatiului public democratia nu mai poate exista.

---

Despre autor: