3 Iulie 2007
La Editura Trei a aparut de curand romanul "Necrofilul" de Gabrielle Wittkop. Daca vreti sa va speriati citind jurnalul unui necrofil, nu aceasta este ocazia. Eroul, Lucien, ajunge necrofil in urma unui concurs de circumstante de tot hazul: la 8 ani
La Editura Trei a aparut de curand romanul "Necrofilul" de Gabrielle Wittkop. Daca vreti sa va speriati citind jurnalul unui necrofil, nu aceasta este ocazia. Eroul, Lucien, ajunge necrofil in urma unui concurs de circumstante de tot hazul: la 8 ani se masturba in vreme ce bunica ii anunta moartea mamei. In plina erectie, fiul este invitat sa-si sarute defuncta mama, despre a carei finete epidermica nu mai insist. Fiul se apleaca, o saruta si chiar atunci ejaculeaza - de unde, conform acestui eveniment psihanalizabil, ramane fixat pe erotica thanatica a cadavrului. Se culca cu fel de fel de cadavre, cu corpuri in curs de lichefiere, cu foste portarese sau cu fosti copii, morti din te miri ce, dupa ce-si pune la punct tehnica extragerii corpurilor din pamant. Jurnalul e foarte lapidar, nici urma de interioritate. Dar sa nu va mire: autoarea e o frantuzoiaca traita in Germania alaturi de un dezertor din armata germana, homosexual. Ea, de altfel, se afirma ca lesbiana si amandoi se sinucid, rand pe rand, in 1986 el (mai in varsta decat ea cu 20 de ani), in 2002, ea. La urma urmei, "Necrofilul" este documentul unui psihopat. Ma tem insa ca autoarea insasi are profilul unei psihopate: un vid interior umplut cu cadavre... Iata dar cat de bine pot coexista ratiunea si aberatia. Nebunul e doar cel care sufera - or, aici, nici urma de viata.

Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.