Adriana Saftoiu - motivele plecarii, citite printre randuri  O analiza a "obsesiilor nationale impuse de tatucii care ne pastoresc", a injuraturii si a urii ca unice strategii politice, publicata de Adriana Saftoiu in revista The Marketer, devoaleaza, printre randuri, ce a determinat ruptura dintre Traian Basescu si sfetnicul sau din ultimii sapte ani.   "De cativa ani incoace, obsesiile nationale sunt cele stabilite de tatucii care ne pastoresc. Pe rand", scrie Adriana Saftoiu, explicand ca, de o buna bucata de vreme, diferentele dintre taberele politice deriva nu din programele lor politice, ci din "tintele bine personalizate": "ura impotriva lui Traian Basescu a adus alaturi partide care nu au nimic in comun, cel putin ideologic", "nevoia obsesionala de a-l schimba pe Calin Popescu Tariceanu din nou aduna la masa aliante politice separate din punct de vedere al viziunilor ideologice". "Politicienii au invatat primii pasi ai comunicarii. In primul rand, sa vorbeasca despre ceea ce il doare pe om: spitale proaste, pensii mici, lipsa locuintelor, tarani neajutorati, tineri fara sanse. Apoi, aceiasi politicieni ne spun cine e de vina pentru ca nimic nu merge, nimic nu se face. Reusesc sa canalizeze ura impotriva celeilalte tabere si dau de lucru adversarului politic care se apara, ziaristului care are cu ce sa isi asigure ratingul, cetateanului care stie pe cine sa injure. Aceasta e libertatea castigata si stabilita. De a injura, uri, obidi...  SINGURUL CEL MAI BUN... "Am invatat in 17 ani sa comunicam cel mai bine emotiile negative. Se umple hartie, se ocupa spatiul televiziunilor si al radioului, se ofera consultanta, se intretine suspiciunea printr-o comunicare eminamente construita in registrul cuvintelor care neaga. Se vorbeste doar cu NU. Cine nu a facut nimic pentru binele obstesc, cine nu ii lasa pe baietii buni sa isi faca treaba, cine nu e de acord cu aliante care aduc propasirea patriei, cine nu voteaza corect in Parlament, cine nu il sustine pe cel mai bun, singurul cel mai bun care poate rezolva tot (...). Unii politicieni chiar si ideile pozitive le transmit tot prin negatie. Nu mai pot iesi din propria psihoza (...). Cel care castiga in aceasta batalie la baioneta e cel care stie sa comunice persuasiv, care are carisma si care biciuieste cu verbul toate obidirile noastre zilnice. E vreunul de la stanga la dreapta care sa nu sustina starpirea coruptiei, economia performanta, grija fata de pensionari si fata de tineri? Nici Ion Iliescu, nici Corneliu Vadim Tudor, nici Gigi Becali, nici Calin Popescu Tariceanu, cu atat mai putin Traian Basescu nu se vor impotrivi acestor inaltatoare teze. Dar unde e piedica? Nu cumva chiar in fiinta lor care da semne de adanca disonanta cognitiva?  Nu cumva obiectivele adevarate sunt altele in raport cu cele declarate? Cine convinge in acest marasm de gesturi si vorbe? Cel care va manui mai bine emotiile negative. Cel care se va auzi mai tare din zarva creata spunand: Ecce homo! Comunicarea in acest caz, bine camuflata in dialogul cu poporul adunat la circ si sange, devine o arma perversa care de fapt ne asurzeste si subjuga ratiunea pornirilor primare. Adunati in piete, strigatul strabate timpanul: Ecce homo! Apoi, ne putem intoarce acasa si sa continuam sudalma la adresa celor care nu il lasa pe acest homo communicatorius sa ne mai spuna de ce nu poate face nimic si cine sunt cei care trebuie pedepsiti prin condamnari publice amintind de executiile tribunalelor populare unde argumentele palesc in fata certitudinilor judecatorilor zilei."   DEMOCRATIE? "Daca in primii ani de dupa Revolutie, libertatea castigata de a fi revoltat isi gasea explicatia in deceniile stapanite de frica, spaima, neputinta, acum am mari indoieli ca mentinerea in libertatea urii e semn de democratie" Adriana Saftoiu "Homo communicatorius", "The Marketer"