Cand stai numai la tine in tara, zicalele de genul "Romancele sunt frumoase", "Englezii mananca prost" sau "Nemtii sunt distanti" iti par prejudecati si palavre nationaliste. Dupa ce cunosti mai multe tari, intelegi ca tot folclorul acesta are o baza, ca om fi noi ultimii din Europa in multe privinte, insa romancele sunt frumoase.


Nu exista etnii urate, cum nu exista nici tari urate. Totusi, la cateva popoare barbatii si femeile au o definitie a trupului atat de provocator armonioasa, incat e o chestiune de bun-simt sa le elogiezi infatisarea. In Tunisia bunaoara, barbatii zvelti, respirand vitalitate si avand fetele sigur desenate, fac majoritatea. Thailandezele, chiar si la batranete, sunt marcat feminine, cu o tipologie de neconfundat, dar de neconfundat in registrul delicatetei si al gratiei. Ceea ce, de pilda, nu se poate spune despre canadience, tara in care obezitatea e o mare grija de stat. Ma intrebam la Florenta unde se ascund frumoasele care fac faima filmelor italiene, iar raspunsul pe care mi l-a dat un localnic m-a lamurit: frumusetile Italiei nu se plimba toata ziua pe strazi si nu  circula cu autobuzul. In Romania noastra, pana apuca sa se implineasca, sa fie coplesite de necazuri si sa uite ca-s femei, frumoasele sunt la tot pasul, mandre de conditia lor, de impresia pe care o produc barbatilor. Frumoasele pot fi admirate pe strada. E greu de povestit chipul tipic al romancei a€” ca la englezoaice sau nemtoaice, unde exista tipare genetice recognoscibile. Atuul frumusetii, ca fenomen, la romanca tanara e varietatea fizionomica. Romancele nu-s frumoase intr-un singur fel. Sunt frumoase in toate felurile. Forfoteala raselor in spatiul balcanic a selectat mai ales excelentele. In Franta, unde autohtonii nu s-au incrucisat la intamplare cu imigrantii, femeile se resimt de devitalizarea gintei. Stiind ce vulnerabila e orice generalizare de acest gen, revin si spun: romancele nu-s mai frumoase ca femeile altor neamuri, dar, chiar si la o prima impresie, frumoasele noastre-s mai multe decat frumoasele altora. Mai multe si mai naturale in datele unei feminitati acuzate. N-as indrazni sa afirm ca femeile din cutare tara sunt urate. E destul sa observ ca pot spune orice despre ele, dar nu si ca-s niste frumuseti.


Un om de afaceri francez, pe care l-am cunoscut intr-un aeroport, a tinut sa-mi spuna ce crede el despre Romania. Avand interese mari in tara noastra, observatiile sale erau judicioase si niciodata jignitoare. Dumneavoastra, romanii, a zis el la un moment dat, aparent fara nici o legatura cu chestiunile administrative despre care discutaseram pana atunci, aveti o clasa muncitoare feminina de foarte mare calitate. Romancele cu care lucreaza firmele noastre sunt mai bune in toate privintele decat barbatii. Pentru Romania e o sansa. L-am intrebat pe francez in ce consta calitatea, iar raspunsul sau a fost lipsit de echivoc: Sunt destepte, frumoase si harnice. Poti sa te bazezi pe buna lor credinta.