Daca nu-l suporti pe Tariceanu sau il consideri un premier prost, nu trebuie sa te-arunci neaparat la poalele lui Basescu si sa girezi astfel in ochii majoritatii un partid al carui singur merit e ca exista.

S-a intimplat repede si probabil cam devreme. PD a sarit in citeva luni, fara sa faca mai nimic, de la 25-30 la suta in sondaje la 40-45. Unii au frisoane, liberalii spre exemplu, altii jubileaza. Timp si neostoit. La mijloc, o mina de sceptici incurabili, usor nedumeriti de cit de laxe au ramas, dupa 17 ani de tranzitie, granitele conformismului. De cit de facil e sa tragi sub aceeasi specie electorala o mie de predicate cu un singur subiect: Partidul Democrat. Exista desigur o explicatie pe care o ingina metodic pina si ultimul muritor. Ea se numeste Traian Basescu. Mai greu e daca-l pui sa continue. Pentru ca, intre e de-al nostru" si a condamnat comunismul", nuantele tind spre zero. Daca insisti, te alegi cel mult cu un ce vrei, domnule, da-mi unul mai bun si mai vorbim". Cita simplitate, ce bun-simt, cit rezon. Sigur, formula succesului n-a fost inventata de Traian Basescu, desi in potenta ei doar actualul presedinte a crezut pina la capat. Se numeste simplu, ca sa inteleg si eu: anti. Trebuie sa fii anti. In primul rind anti-guvern. Constantinescu si-a asumat novice guvernarea CDR pina la capat, chit ca, spre capatul ei, aceasta nu mai spunea nimic nimanui. Ion Iliescu a bijbiit-o consecvent. Traian Basescu, om dintr-o bucata, decis si fara complexe, a fost anti guvern de la bun inceput. Idiotii de care vom vorbi ceva mai incolo au crezut si cred in continuare ca actuala Constitutie nu i-a priit deloc. Ca nu se-mpaca cu ea si basta. Ca pur si simplu nu-l incape. In realitate, e greu de crezut ca, pentru binele sau politic, s-ar fi putut inventa una mai potrivita. Una care sa-i permita sa fie in egala masura si cu maxim de profit si la putere, si in opozitie. A doua conditie a succesului se numeste lupta anti-coruptie si a venit aproape de la sine, asta chiar si daca excludem contributia de patru ani a lui Adrian Nastase. Ultimul anti, jertfa pe altarul intelighentiei, avea sa fie, e drept, cu o usoara stringere de inima la inceput, anti-comunismul. Trageti linie, adunati profitul si rotunjiti rezultatul. Va spun INSOMAR, IMAS, CURS si CSOP. Guvernul e la pamint, chiar daca e probabil singura institutie a statului care, orice s-ar intimpla, trebuie totusi sa functioneze si sa mai si faca ceva, in timp ce PD, despre care mai stim doar ca exista, e in culmea popularitatii. Dar Basescu n-ar fi fost o explicatie suficienta fara aportul idiotilor de care promiteam sa vorbesc. Pe scurt. Idiotul recent functioneaza dupa urmatoarea schema. Pentru ca uraste, pe buna dreptate de altfel, coruptia, comunismul si statul, pe care-l identifica insa doar cu guvernul, idiotul nu e idiot destul daca nu simte si nevoia sa se justifice. Sa-si investeasca ura in primul venit dispus sa i-o capitalizeze. In schimb, ce nu intelege idiotul nostru e ca, daca esti impotriva unora, pentru a ramine onorabil, nu trebuie sa fii neaparat de partea cealalta. In cazul de fata, daca nu-l suporti pe Tariceanu sau il consideri un premier prost, nu trebuie sa te-arunci neaparat la poalele lui Basescu si sa girezi astfel in ochii majoritatii un partid al carui singur merit e ca exista. La cum stie Tariceanu sa-si dea cu stingu, in dreptu, e suficient sa-i dai cind si cind cite un brinci. Ca de restul se ocupa consilierii lui.

E suficient sa taxezi cu egala masura mizeria si erorile oriunde ar fi ele, la dreapta sau la stinga, la putere sau in opozitie, la Palatul Victoria sau la Cotroceni.