Iata de ce societatea moderna, diversificata si ierarhizata sub aspectul educatiei si al informatiei, a recurs la mecanismele democratiei reprezentative - o democratie in care cetatenii isi aleg elita care sa le administreze interesele fara a-i ordona cum sa o faca.
Dezbaterea privind comportamentul presedintelui Romaniei a developat cateva boli grave ale societatii romanesti. Prima este ignorarea modului in care functioneaza statul si indiferenta fata de principiul suprematiei legii. Nu conteaza ca aceeasi persoana nu poate fi si judecator, si arbitru. Daca ne place cum arbitreaza jucatorul totul este acceptabil. Chiar daca jocul se blocheaza. Constitutia spune ca seful statului semneaza tratatele negociate de Guvern. Faptul ca domnul Basescu s-a deplasat la recentul Summit care a negociat bazele Tratatului European si a vorbit inaintea premierului nu a emotionat pe nimeni. Aceasta confuzie a realului cu posibilul si a posibilului cu imaginabilul este o forma periculoasa de deficit al onestitatii intelectuale.
De aici decurge lipsa de credibilitate a societatii romanesti in fata democratiilor occidentale. De aceea ele nu pot recunoaste cetatenilor romani decat dreptul de a-si alege conducatorii de pe liste scurte pe care le-au avizat in prealabil. Rezerva multor occidentali privind demiterea unui sef de stat pe care il dispretuiesc si care le-a creat mai multe probleme decat le-a rezolvat, se explica prin aceea ca nu au apucat sa ii cerceteze pe potentialii succesori si nu au incredere sa ii lase pe romani sa rezolve singuri problema. Sub acest aspect Romania este astazi la fel de independenta ca pe timpul lui Al. I. Cuza, al carui neo-cezarism irita marile puteri la fel de mult cu rasturnarea sa, petrecuta fara acordul lor.
O alta forma a deficitului de onestitate intelectuala este incapacitatea celor care dezbat o tema de a fi fideli unui sistem de valori transparent asumat, de a urma logica argumentelor legate de subiectul pus in discutie si de a fi critici in pofida propriilor interese conjuncturale. Dezbaterea publica recenta a adus in discutie doua teze: presedintele este autocrat si violeaza Constitutia; Parlamentul este dominat de oligarhi si legifereaza in interesul acestora. Cele doua teze trebuie demonstrate separat, iar nu una prin alta. Daca se dovedeste ca presedintele are o politica autoritar-populista nu inseamna ca Parlamentul nu este influentat de oligarhi. Daca Parlametul este influentat de oligarhi nu inseamna ca presedintele nu a incalcat Constitutia. Admitand ca ambele acuze se verifica, intrucat nu poti lupta pe doua fronturi odata, trebuie sa alegi cu ce incepi. Aici se vede cine crede cu adevarat in democratie, statul de drept si drepturile omului. Pentru acestia dictatura si oligarhia sunt la fel de rele. Problema nu se pune sa alegi intre ele, ci cu care din ele sa pornesti la lupta. Dictatura nu este un remediu impotriva oligarhiei. Fiind prin esenta sa un sistem violent, dictatura nu poate fi rasturnata decat tot prin violenta, in conditiile unui raport favorabil de forte greu de obtinut fara sacrificii enorme. Oligarhia poate fi transformata in democratie printr-un proces evolutiv sustinut de reforme politice. A pleda pentru autoritarism din dispret pentru oligarhie si a pretinde ca astfel promovezi democratia este expresia unei lipse de onestitate intelectuala care compromite dramatic viitorul Romaniei.