Pentru prima oara dupa mai multe decenii avem, in sfarsit, o directie simpla si clara, o orientare consecventa si consistenta. Pentru prima oara, Romania are un aliat clar si nu mai face compromisuri compromitatoare. Pentru prima oara, Romania este plasata in contextul international intr-o zona protejata si sigura, in zona democratiei si a valorilor liberale (in sensul clasic).
Pe de alta parte, avem de a face cu un caz cel putin straniu, al unui premier roman care nu a fost niciodata invitat la Washington, premier cu care nici un oficial important al SUA nu a dorit sa construiasca o relatie solida. Trecand peste teoria conspiratiei, care pentru unii fanatici poate avea valoare explicativa, este evident ca imaginea Guvernului condus de liberalul Tariceanu nu este una foarte fericita. In primul rand, guvernul este subred, fara o sustinere politica si, deci, pus in situatia de a face compromisuri majore. Iar in al doilea rand, vorba unei reclame - "fetele isi dau seama cand esti disperat". Iar premierul se agata de putere cu disperarea sexuala a unui puber in fata unei reviste cu dame dezbracate. Si, de fapt, premierul nu se agata atat de putere, cat mai ales de guvernare. Caci, din nefericire pentru domnia sa, este prea putin capabil de a gestiona puterea in propriul sau partid. Incapabil sa promoveze oameni de calitate in afara de cumetrii si pretenari, fara sa vada orientarile si liderii de calitate care se nasc in jurul sau. Crin Antonescu, Ludovic Orban, la rigoare chiar si Relu Fenechiu sunt personaje prin care PNL ar avea mai mult de castigat daca ar fi lasati sa-si impuna propriile idei si viziuni.
Si, in al treilea rand, marile puteri vor sa construiasca viitorul, nu trecutul.
Chiar daca are consilieri inteligenti, nici macar pe acestia Tariceanu nu pare a-i face sa spere ca este omul viitorului. Situatia in care Calin Popescu Tariceanu a adus singurul partid istoric parlamentar, al carul brand il stiu si copiii de 14 ani din cartile de istorie, este dramatica. Orientarea, sau mai bine spus dezorientarea in care premierul a dus PNL poate avea efecte dramatice pentru viitorul partidului. Si este pacat.
Pacat pentru ca Romania are nevoie de jucatori buni in planul politicii europene, de partide puternice si capabile sa genereze idei si solutii, capabile sa negocieze eficient viitorul Romaniei.
Dar Tariceanu, fructul unei intamplari duble despre care vom vorbi la momentul oportun, a dezorientat partidul prin solutiile si compromisurile sale. Mai mult decat evident ca aceste compromisuri sunt strict ale unui grup din jurul sau, decat ale partidului in ansamblu.
Viitorul PNL nu este in jurul actualului premier, ci in jurul viitorilor posibili premieri pe care partidul ii "poate da" oricand. In acelasi timp, este un exercitiu de imaginatie destul de complicat prin care am putea descrie contextul in care acest partid ar mai putea avea un premier in urmatorii ani buni.
Spre deosebire de Adrian Nastase, ale carui probleme de imagine pot fi gestionate pentru o revenire in forta, Calin Popescu Tariceanu nu reuseste sa releve care-i sunt resursele interioare ce l-ar putea propune ca lider.