Olga Gherghina si Ileana Cucu - doua femei obisnuite, mostenitoare ale celebrului Constantin Mimi. Au fost deportate in anii a€™40 in Romania. Au trait multi ani sub teroarea deportarii in Siberia. Olga a murit. Ileana se teme si acum de Securitate, chiar daca locuieste in America.


Mihail Gherghina, sotul Olgai, este pensionar si isi duce batranetea in Ramnicu-Valcea scriind monografii despre orasul lui Anton Pann. A ramas surprins cand s-a pomenit in fata usii cu reporterii Jurnalului National. Povestea sotiei sale, mostenitoare a lui Constantin Mimi, fost guvernator al Bancii Nationale si inventator al vinului "Aligote", nu credea sa intereseze pe cineva vreodata.


ARISTOCRATA. Olga Zaica, sotia lui Mihail Gherghina, ajunge in Romania in anul 1940. Unchiul ei, Coca, era directorul Bancii Comerciale, iar bunicul Constantin Zaica conducea Banca Nationala a Romaniei. Provenita dintr-o familie nobiliara, la origini inrudindu-se cu Ivan cel Groaznic, a avut o educatie aleasa. A fost inscrisa la Scoala "Pitar Mos". Era eleva eminenta si isi castigase reputatia de foarte buna cunoscatoare a pianului. In 1946, Vasile Zaica - tatal ei, ofiter si gestionar al averii socrului in perioada cat a condus Banca Nationala - a mutat familia in Ramnicu-Valcea. Pentru ca bolsevicii sa le piarda urma, sa nu fie deportati. In 1948, Mihail avea sa cunoasca fetita care urma sa-i devina sotie. "Am cunoscut-o de cand avea 14 ani. In 1959 ne-am cununat si i-am ramas fidel chiar si acum, desi de 15 ani nu mai este langa mine", rememoreaza Mihail. Cand a cunoscut-o, Olga avea guvernanta. O englezoaica pe nume Anna Wells. De altfel, Anna avea sa ii fie alaturi pustoaicei pana in 1950, cand a murit si a fost inhumata la poalele Capelei. Olga a fost urmarita mereu. De Securitate. "Intre 1955 si 1962 a avut o cadere psihica. Nu voia sa imi spuna nimic. Ardea mereu hartii ale familiei. Eu nu am stiut niciodata toata povestea ei. Pentru ca nu vorbea despre asa ceva. Intre acei ani, de frica deportarii in Siberia, nu a mai intrat in contact cu nimeni. Daca ar sti bunicul meu, daca ar sti tatal meu unde suntem si ce se intampla cu noi... Apoi plangea. Cumnata mea, Ileana, care traieste in America, nici acum nu vrea sa vorbeasca despre acei ani. Se teme de deportare. Atat de ingrozite au fost de ce li s-a intamplat", ne explica sotul Olgai. In fapt, drama sotiei nu a fost singura din familie. In 1989, la Revolutie, a murit Cristi, fiul lor. Acum, poza sa este inramata pe un birou langa cea a mamei.


MOSIA. Pana nu de mult, Mihail habar nu avea ca sotia lui are ceva de mostenit. Pentru ca nu stia mare lucru. Din greseala, intr-un anticariat, a dat de biografia lui Constantin Mimi, bunicul Olgai. Apoi a pus la cap povestile, documentele ramase si a strans ceea ce se putea din arhivele din Moldova si din Ucraina. Casa parinteasca, din Chisinau, este in prezent cladirea Spitalului nr. 1 pentru copii. "Domnilor, fiul meu a murit la Revolutie. Nu am cerut nimic pentru asta. Asa a fost sa fie. E durerea mea. Acum cum pot io sa ma duc si sa cer acel spital? Sau bani pe el? Daca statul e asa de generos, banii de pe acea cladire sa ii doneze spitalului. Ca si asa sunt saraci", vorbeste Mihail, in timp ce degetele se joaca nervos cu poza lui Constantin Mimi. Conform datelor, Mihail mosteneste si alte bunuri. O avere impresionanta. Mii de hectare de pamant, dar si "Agrovin Bulboaca" si fabrica de vinuri "Leonardo". In istoricul Uzinei de vinuri Bulboaca sta scris: "Mimi incepe cultivarea pe teritoriul mosiei de la Bulboaca a unor noi sorturi de vita-de-vie si producerea vinului in cantitati mari. In anii a€™90 ai secolului al XIX-lea, el devine stapanul acestor pamanturi, si in 1901 construieste blocul central al gospodariei dupa un proiect inspirat din arhitectura fabricilor vechi frantuzesti. In anul 1940, la 28 iulie, stapanul mosiei este fortat de sovietici sa emigreze in Romania. In timpul razboiului, 1940-1941, pe teritoriul fabricii a fost organizat un lagar de concentratie. Averea de acolo a fost partial furata de bolsevici."


MIMI. Albanezul de origine romana Constantin Mimi este descris elocvent de Iosif Bahtalovski. "Dintre toate personalitatile care au animat viata Basarabiei de altadata, chipul lui Constantin Mimi ramane acoperit de-o umbra nemeritata. Uitarea il poate scoate cu totul din circuitul figurilor mari de odinioara, si intr-o zi ne putem pomeni in situatia delicata cand ne vom intreba cine a fost, sa zicem, acel distins conducator al zemstvei din Tighina, care s-a intalnit in 1905 cu Nicolae Iorga, coplesindu-l cu ceaiuri si cu intrebari despre viata romanilor din regat ori, sa zicem, cine si-ar mai aminti despre comisarul Basarabiei, intarit de guvernul provizoriu in 1917, si despre multe altele, fapte pe care le pastreaza fisele personale, dar pe care trebuie sa le cunoasca si urmasii. Moldova de astazi ii datoreaza lui Constantin Mimi sortul "Aligote", care a fost adus si cultivat de el, ajungand in scurta vreme unul dintre vinurile preferate in aceste locuri. Dupa Unire a fost scos din viata publica si trecut pe linie moarta, avand timp suficient sa se ocupe de mosia sa de la Bulboaca. In 1926 este numit director al centralei Bancii Nationale din Bucuresti. Ultimii ani de viata i-a petrecut fiind inspector general la controlul minelor de aur".


"Fara curvari aici!"Doua amintiri il fac pe Constantin Mimi sa ramana unic in memoria Basarabiei. Prima este legata de printul Galitin, care in 1904, la congresul de la Petrograd, a spus: "Ar trebui sa se distruga toate podgoriile din Basarabia si sa se puna porumb, pentru ca aceasta gubernie nu este capabila sa produca altceva mai bun ca papusoiul!". Vinurile lui Mimi au castigat concursul de la Congres, si Galitin a trebuit sa accepte o alta realitate. A doua intamplare vine din 1938. "Regele Carol al II-lea a facut cu armata niste manevre militare la Bulboaca. Dupa ce s-au incheiat, Mimi a dat un chef la care i-a invitat pe toti ofiterii prezenti. Cand Carol a vrut sa intre, Mimi a tunat: Un curvar ca tine nu intra pe mosia mea, la masa mea!".